Tovarăşi de drum

Pentru că o avea mică, Treimea din fruntea Bihorului a vrut să-şi facă operaţie de mărire a majorităţii la Tribunal, care să-i transplanteze şi puterea minorităţii.

Având în Consiliul Judeţean un singur consilier în plus faţă de PNL, în aprilie 2017 alianţa PSD-UDMR-ALDE a intentat în numele instituţiei (şi angajând pentru asta o casă de avocatură) un proces atât împotriva PNL Bihor, cât şi a liberalilor din "parlamentul" bihorean. Pricina? Încocostârcitoare! Opoziţia nu vota cum voia puterea, ceea ce aceasta a catalogat drept... abuz.

Juridic, acţiunea se numea una de "constatare". Şefii CJ cereau instanţei, de fapt, să ia act că cei 18 consilieri ai coaliţiei nu-şi puteau impune voinţa în faţa celor 17 PNL-işti. Cum ar veni, judecătorii să le elibereze o adeverinţă că e vina acestora că ei nu fac cutare şi cutare lucru.

Conform conducerii CJ, "PNL filiala Bihor a dat dovadă în mod premeditat de o atitudine contrară spiritului democratic" şi "a insistat în activităţi de boicot", iar reprezentanţii săi "au prejudiciat Judeţul" fiindcă nu au votat, de pildă, prelungirea chiriei Muzeului către Episcopia Romano-Catolică, inventarierea patrimoniului ori Drumul Apusenilor.

În septembrie 2017, mulţumită şefului PSD Bihor, care şi-a concediat din partid şi din CJ fosta favorită, slăbiciunea PSD-UDMR-ALDE s-a cronicizat, coaliţia neputând să adopte nici măcar hotărâri pentru care era suficientă o majoritate simplă, nu de două treimi.

La începutul acestei luni, Tribunalul a respins pretenţia celor trei partide, constatând altceva decât ceruseră acestea, şi anume că dreptul opoziţiei de a se opune e fundamental democratic, ţine chiar de esenţa democraţiei. Altfel, dacă ar vota cum vrea puterea, de ce să mai existe?

Deocamdată s-a încheiat prima fază a procesului, soluţia putând fi atacată la o instanţă superioară, ceea ce pare că se va şi întâmpla, cum a sugerat şeful PSD Bihor. Partid care, să nu uităm, voia recent ca în legislativul de la Bucureşti, printr-un nou Regulament, să decidă nici mai mult, nici mai puţin decât cine să conducă grupurile parlamentare ale PNL şi USR.  

Că năravurile partidului născut prin "reformarea" PCR sunt tot mai străine de democraţie nu mai este, mai ales de un an încoace, nicio surpriză. Surprinzător este, însă, că de dragul de a se înfrupta din puterea PSD, o formaţiune ca UDMR, eminamente minoritară, se nărăveşte la acelaşi compartament, uitând că la începuturi proclama necesitatea dialogului, compromisului şi înţelegerii. Dar se vede treaba că, după înlocuirea veteranilor capabili să folosească astfel de instrumente de către "lupii tineri", Uniunea nu mai dă doi bani pe ele, preferând forţa atunci când o poate folosi şi refugiindu-se în jelanie atunci când nu are destulă forţă.

Apropierea şi tot mai strânsa dependenţă de PSD par să contamineze UDMR cu acelaşi virus al autodistrugerii de care, în vremea USL, s-a molipsit şi PNL. Boală grea, din care liberalii nici acuma nu şi-au revenit, dar asta-i altă poveste...