Seară româno-franceză la Oradea: După ce ani la rând i-a ajutat pe bihoreni, un scriitor din Franța își prezintă aici operele

În prima zi de primăvară, bihorenii sunt invitați la un eveniment aparte: o serată literară româno-franceză, în cadrul căreia un scriitor, profesor și jurnalist din Franța, Serge Grandvaux (foto), va citi dintr-o carte de-a sa.

„Asociația „Pro Bambini” Oradea, Revista de Cultură „Familia” și Librăria Cărturești Oradea au plăcerea de a vă invita la o serată literară româno-franceză inedită. În cadrul evenimentului, scriitorul, profesorul și jurnalistul francez Serge Grandvaux va citi un fragment din volumul său intitulat „Lettres à un ami motard” (Scrisori către un prieten motociclist)”, se arată în invitația organizatorilor.

Alături de autor, invitați speciali ai evenimentului sunt Raluca Mateiu (Institutul Francez Cluj-Napoca, director delegat interimar), Dora Zegrean (Institutul Francez Cluj-Napoca, responsabilă de cooperarea universitară) și Denis Bortiș (coordonator Francofilii Orădeni).

De asemenea, vor mai citi în cadrul seratei literare scriitorii Ioan F. Pop, Lucian Scurtu, Pașcu Balaci și Mihók Tamás.

Întâlnirea va avea loc pe 1 martie, de la ora 18, în Librăria Cărturești din Lotus Center.

Prieten vechi al Bihorului

Grandvaux nu este defel străin Bihorului. De la începutul anilor ’90, vine aici cu ajutoare pentru localnicii din zona satelor Mișca și Chișlaz, unde a dus haine, alimente, medicamente și rechizite școlare.

De asemenea, ajutat de mai mulți prieteni, de-a lungul ultimelor decenii a cumpărat o ambulanță 4x4 pentru spitalul din Marghita, a dotat un cabinet dentar și a mai adus bihorenilor materiale agricole și informatice.

„Prima mea călătorie (n.r. în satul Mișca) are loc în august 1990. Un jurnalist vine din Oradea, pentru un reportaj. Devenim prieteni, îl cheamă Alexandru Szanto. Timp de mulți ani, îi trimit faxuri săptămânale pentru ziarul său din vremea aceea, Erdely Naplo. Am publicat o antologie. Totul a fost complicat. Nu exista internet. Comunicarea s-a petrecut prin fax, care funcționa foarte rău în România”, a mărturisit Serge Grandvaux, pentru organizatorii seratei.

Și aducerea ajutoarelor în Bihor era anevoioasă. „Era nevoie de autorizări din partea Ministerului Român al Sănătății, Ambasadei României la Paris, a celei din Germania, din Austria și din Ungaria pentru a putea trece cu convoiul umanitar. Nu exista nici Uniunea Europeană. Stăteam câte cinci-șase ore în așteptare la vamă, uneori chiar mai mult. O dată am stat 11 ore. Am creat relații de prietenie. Unii ne și întoarcem în mod regulat de câteva ori pe an. Am promovat România unor grupuri de motocicliști anumite călătorii în această țară pe care o ador. Îmi aduc des prietenii aici. La prietenul meu Miși și la soția acestuia Suzan, „mă simt ca acasă” la Mișca. Cu regretatul meu prieten Costi (Dancoglu) organizam expoziții fotografice în România pentru mine, precum și în Franța pentru el, iar în Moldova pentru amândoi”, a mai adăugat scriitorul.