Profesorul Alexandru Ilieş: "Lumea noastră rurală este un muzeu viu"

Decanul Facultăţii de Geografie, Turism şi Sport a Universităţii din Oradea, profesorul Alexandru Ilieş, a avut în ultimii ani o adevărată obsesie: realizarea unui atlas complex pentru regiunea Crişana-Maramureş.

Săptămâna trecută, volumul "Crişana-Maramureş. Atlas geografic al patrimoniului turistic", întins pe 302 pagini şi purtând semnăturile a 35 de autori, majoritatea orădeni, a fost lansat public. Specializat în turism, geograful Alexandru Ilieş spune că Bihorului îi lipseşte o strategie turistică din simplul motiv că specialiştii nu ştiu să lucreze împreună. Speră însă că universitarii vor reuşi să-i adune la aceeaşi masă pe toţi cei care ar trebui să aibă un cuvânt de spus...

Atlasul valorilor

În recenta dvs lucrare, regiunea Crişana-Maramureş este prezentată unitar. De ce aţi optat pentru această manieră de a o trata?

Sunt foarte multe similitudini care au determinat această asociere, există un istoric comun, iar diferenţele dintre ele le pot face atractive împreună. În plus, recunosc, este şi un aspect de suflet: la origini sunt maramureşean. Copilăria şi anii până la facultate i-am petrecut acolo, iar de atunci încoace sunt copilul Bihorului.

Ce prezintă, de fapt, atlasul?

Pleacă de la ideea unui atlas clasic, unde sunt prezentate aspecte de natură geografică, iar partea a doua tratează patrimoniul turistic, mai puţin promovat. De Cimitirul Vesel a auzit toată lumea, dar nu şi că la Săpânţa este cea mai înaltă biserică de lemn din ţară.

Cât timp aţi lucrat la atlas şi cui i se adresează?

Lucrăm dintotdeauna la el, dar ne-am axat explicit în ultimii cinci ani. Se adresează tuturor celor care vor să cunoască valorile din Crişana şi Maramureş.

De la TV ni se trage...

Atlasul pune accent pe patrimoniul rural: porturi populare, biserici de lemn, obiceiuri săteşti. Are Bihorul cu ce se lăuda, din acest punct de vedere?

Da, absolut. Are biserici de lemn, adevărate bijuterii, port popular dominat de culorile alb şi roşu, dansuri specifice... Şi această eterogenitate etnică, cu comunitatea maghiară şi slovacă, are o latură patrimonială.

Ar putea veni turiştii în Bihor doar ca să vadă cum e viaţa în satul bihorean?

Da, mai ales dacă am reuşi să conservăm gospodării in situ. Este nevoie şi de un muzeu al satului, proiect despre care s-a mai vorbit, iar locaţia aleasă, în Băile 1 Mai, este perfectă. Lumea noastră rurală este un muzeu viu.

Cât de afectată este viaţa ţărănească de tarele specifice orăşenilor, cum este lipsa de grijă faţă de mediu?

Din păcate, găsim aceste defecte şi în sate. Adevărul e că totul porneşte din şcoală, iar  universitatea trebuie să pregătească cadre didactice care să le împărtăşească copiilor noţiunea de valoare. Prima binefacere tehnologică din satele româneşti după 1990, satelitul şi cablul, care au ajuns până în locul cel mai îndepărtat, a dus şi partea negativă a comportamentului urban.

Strategie la comun

Prin facultatea pe care o conduceţi, Universitatea şi Consiliul Judeţean înfiinţează o asociaţie de turism. Ce îşi propune ea?

Să creeze liniile directoare în promovarea turismului. Sunt multe lucruri atrăgătoare în Bihor, dar ne lipseşte o strategie. De exemplu, vorbim de promovarea Felixului, dar în acelaşi timp de o mini-staţiune în Oradea... Aşadar, avem mai multe piese, fiecare este frumoasă, dar lipseşte persoana care să întregească puzzle-ul. Un protocol de colaborare similar avem încheiat şi cu Primăria Oradea.

Ce ar însemna, pentru Oradea şi Bihor, o strategie turistică ca la carte?

În primul rând, să fie creată în comun de oamenii de specialitate: geografi, economişti, arhitecţi, ingineri. Oamenii nu ştiu să lucreze împreună, aceasta e problema noastră de 20 de ani, şi de aceea avem staţii de epurare în comune învecinate. Cred că rolul Universităţii din Oradea este şi să-i înveţe pe oameni să lucreze împreună.

Care este, în viziunea dvs, cel mai important punct turistic din Oradea? Dar din judeţ?

În Bihor nu cred că ar trebui să vorbim de obiective, ci de trasee turistice. Peste tot în judeţ găsim ceva frumos, important e să ştim să le punem în valoare. Oradea este în sine o bijuterie, un oraş care merită văzut. Şi sunt impresionat de şantierul din Oradea, iar dacă se va duce la bun sfârşit, toată lauda pentru cei care au făcut-o!

Credeţi că Oradea poate deveni un obiectiv turistic sau va rămâne o anexă a staţiunilor termale vecine?

Soluţia va fi să gândim sistemic. Să vă dau un exemplu: nu putem vorbi de Zona Metropolitană Oradea cât timp taximetristul schimbă tariful când iese din oraş. La fel, OTL nu ar greşi deloc dacă un autobuz ar merge de la gară direct în Felix sau dacă ar exista un autobuz care să plimbe exclusiv turiştii.