Prefectură în trei

Numai funcționar în Prefectura Bihor să nu fii în perioada următoare, cu triumviratul din fruntea instituției care, așa cum scrie în Constituție și în lege, reprezintă Guvernul în județ.

Joia trecută, când au depus jurământul prefectul liberal Dumitru Țiplea și subprefecții Daniel Palaghianu de la USR, plus Botházy Nándor de la UDMR, vicepremierul Kelemen Hunor a avut un discurs iscusit. Făcând aluzie la nemulțumirile liberalilor din județele Transilvaniei, care s-au trezit mai toate cu prefecți UDMR, Kelemen a afirmat că primește „cu satisfacție” situația, pe care o consideră „inevitabilă”, după care le-a cerut noilor demnitari să aibă încredere unii în alții, „fără prejudecăți”, pentru că asta va face ca, la finalul mandatului, reprezentanții partidelor aflate la guvernare să fie „mult mai aproape unii de alții”. „Și noi vrem o țară mai bună!”, a dat asigurări șeful UDMR, ajuns vicepremier al României.

Nu poți să-l contrazici, dar nici să uiți că toți politicienii au intenții bune, pe când faptele lor fie lasă de dorit, fie scandalizează de-a dreptul (cum a ultragiat, de pildă, vizita sa la Budapesta a doua zi după formarea coaliției). Nu ar fi corecte „prejudecățile”, dar nici sănătoasă ignorarea lucrurilor deja clare.

Ținând cont de toate, cred că în Prefectura Bihor urmează o perioadă încordată. După un an dificil, dar în care și-a făcut datoria, prefectul Țiplea e încolțit de doi subprefecți diferiți și cu scopuri diferite fiecare. Aparent, e ok, pentru că fiecare dintre partidele ce populează Prefectura s-ar pondera reciproc.

În realitate, subprefectul USR, în mod inevitabil, vorba lui Kelemen, arde de nerăbdare să demonstreze că „performează”, cu riscul de a gafa. Palaghianu a și anunțat, de altfel, că vrea să înceapă digitalizarea (deja începută) și să crească transparența (până acum reală). Celălalt subprefect, al UDMR, tot inevitabil, are în sânge nevoia de a reprezenta „comunitatea”, doar că prin fișa postului e obligat să reprezinte Statul.

În aceste condiții, unii s-ar aștepta ca prefectul să le dea subprefecților sarcina de a ascuți creioane, dar – deși imaginea este amuzantă – așa ceva e și imposibil, și contraproductiv. Tocmai pentru că-s multe de făcut, prefectul nu-și permite luxul de a nu-i pune la treabă, dându-le sarcini consistente. Întrebarea e ce se va întâmpla dacă nu le vor duce la îndeplinire fie din neputință, fie, mai grav, din insubordonare.

Mă aștept, desigur, să nu fie cazul subprefectului Palaghianu, nu doar pentru că a fost ofițer, ci și fiindcă are un CV de profesionist. Cu privire, însă, la subprefectul UDMR, există suficiente suspiciuni. Nu s-a cățărat el prin funcții doar datorită partidului? Nu i-a fost amestecat numele în povestea finanțărilor sulfuroase de care s-au bucurat ONG-urile partidului când județul avea șef UDMR? Are, oare, și cetățenie ungară, ceea ce ar legitima întrebarea dacă poate sluji la doi stăpâni? Dacă și cum va spulbera „prejudecățile” rămâne de văzut, bine ar fi măcar să vrea...