Aici m-am născut, aici trăiesc, chiar dacă de multe ori am sufletul lăsat și în Timișoara, orașul afirmării, al studenției, al devenirii mele. Tot aici, fiind elev la liceul Gojdu, am pus cu ani destui în urmă bazele trupei, înainte de a pleca student la Timișoara.
Peste timp, m-a întristat să constat că Timișoara s-a schimbat în rău, iar Oradea i-a luat-o - până și ea - pe dinainte. Aici se întâmplă mai multe acțiuni culturale, concerte, expoziții, festivaluri, lansări; orașul s-a modernizat, s-a dezvoltat vizibil.
Așa cum nimeni nu e profet în țara lui, e limpede că nici noi nu putem fi invitați la fiecare festival care se petrece aici. Doar mai rar, când cineva își amintește de noi. Dar ce pot să spun e că a fost frumos la FestiFall - festivalul care pentru mine rămâne tot „Toamna Orădeană”, căci sună mult mai impunător, fără englezisme ori furculisionisme.
„Acum pe prund se macină frunzișul și împietresc păianjenii-n arțari / Și bat cu jind și fum de pipă Crișul / Pescarii triști și veseli la scobari” (Ioan Davideanu). „Toamna Orădeană”, cea frumos zugrăvită într-un pastel pe malul unei ape, a dus ușor la vale romantismul poetic, făcând loc concretului tehnologic, pragmatic, mai superficial și nu rareori oportunist...
Existența mai multor scene la festival, în funcție de tipul spectacolelor, mi s-a părut o idee foarte bună. La concertul Celelalte Cuvinte am văzut destulă lume matură (oameni cultivați, civilizați, în temă), dar relativ amorțită, probabil de combinația dintre problemele și apăsările personale, grijile actuale globale și tumultul tehnologic actual.
Surpriza frumoasă a fost prezența generațiilor tinere, cu entuziasmul lor debordant, caracteristic vârstei, dovedind că încă mai ascultă și apreciază muzica rock. Fanii mai vechi au cântat cu noi, depănând multe amintiri, nostalgii, iar tinerii au fost entuziaști, venind după concert la poze și autografe.
Am văzut, însă, și mulți gură-cască, oameni prezenți doar fizic, care probabil nu pricepeau că asemenea manifestări sunt și pentru ei. Încă un festival cu spectacole gratuite, pentru tot poporul... Nu pot să nu mă întreb: va mai cumpăra oare orădeanul bilete la următoarele spectacole din cluburi sau săli?
Prezența cunoscutului pianist francez Richard Clayderman a adus multă lume (chiar cultă), în ciuda ultimei zile ploioase de festival. Iar artificiile de la final au făcut toți banii, să zic așa, la propriu și la figurat... Una peste alta, au fost momente care m-au uns pe suflet și m-au făcut, din nou, să mă simt și mai Orădean.
Călin Pop
Celelalte Cuvinte
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.