Pragul pentru infracțiunea de abuz în serviciu

Printr-o decizie recentă a Curții Constituționale, foarte mediatizată, s-a respins o excepție de neconstituționalitate cu privire la textul de incriminare a abuzului în serviciu care nu conține un prag valoric.

Cu toate că a respins excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a arătat într-un comunicat postat pe propriul site că, referitor la criticile formulate cu privire la lipsa unui prag valoric sau a intensității vătămării rezultate din comiterea faptei, Curtea a reiterat considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care a subliniat că revine legiuitorului sarcina de a reglementa valoarea pagubei şi gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei de ”abuz în serviciu”, cu aplicarea principiului "ultima ratio", astfel cum acesta a fost dezvoltat în doctrină și jurisprudență (inclusiv cea a Curții Constituționale), aceste circumstanțieri fiind necesare delimitării răspunderii penale de celelalte forme de răspundere juridică. Totodată, Curtea a reţinut că, dată fiind natura omisiunii legislative relevate, instanța constituțională nu are competența de a complini acest viciu normativ, întrucât și-ar depăși atribuțiile legale, acționând în sfera de competență a legiuitorului primar sau delegat, aceasta fiind singura autoritate care are obligația de a reglementa pragul valoric sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu.

Mai concret, Curtea a spus că ea nu poate completa legea, dar că Parlamentul este obligat să facă acest lucru în baza deciziei Curții.

Întrebarea care se ridică este dacă Parlamentul trebuie să respecte decizia Curții Constituționale și să reglementeze imediat un prag valoric pentru infracțiunea de abuz în serviciu? Răspunsul nu poate fi decât negativ. Potrivit Constituției, Curtea Constituțională are doar atribuția de a verifica conformitatea legislației cu legea fundamentală și nicidecum nu are competența de a obliga Parlamentul să emită un anumit act normativ.

Ca atare, în măsura în care se va reglementa un prag pentru infracțiunea de abuz în serviciu, această decizie va trebui asumată de Parlament sau de Guvern (în ipoteza în care se va uza de o ordonanță de urgență), aceste instituții neputând fi obligate direct la adoptarea unor modificări legislative ca urmare a unei decizii a Curții Constituționale.