1971. Un muzeu pentru toată Ţara Crişurilor
În Oradea au existat încercări de organizare a unui muzeu încă din secolul XIX. Între 1872 şi 1896, primul muzeu al oraşului, Muzeul Societăţii de Istorie şi Arheologie a Judeţului Bihor, era adăpostit într-o clădire special construită în acest scop de arhitectul Rimanoczy Kalman senior, clădire care nu a supravieţuit timpurilor. În nouă încăperi destinate expoziţiei de bază erau expuse obiecte de arheologie, istorie şi etnografie.
Acest cadru instituţionalizat a făcut posibilă dezvoltarea colecţiilor, precum şi impunerea unor măsuri de conservare şi depozitare a obiectelor. În 1918, muzeul avea un patrimoniu de 17.640 de piese, din care 1.377 aparţineau Colecţiei episcopului romano-catolic Ipolyi Arnold.
Pe perioada primului război mondial muzeul a fost închis, iar în 1948 a intrat în proprietatea statului. În 17 ianuarie 1971, sub numele de Muzeul Ţării Crişurilor, instituţia şi-a mutat sediul în Palatul Baroc, unde a funcţionat neîntrerupt până în 2006.
Muzeul are şi o veche tradiţie publicistică, încă din 1888 specialiştii săi tipărind diferite studii. Cea mai cunoscută publicaţie a muzeului este anuarul Crisia, editat încă din 1971.
2011. Muzeu fără casă
În 2006, după 136 de ani de existenţă continuă, muzeul n-a avut de ales decât să-şi părăsească sediul, întrucât Palatul Baroc a fusese retrocedat Episcopiei Romano-Catolice.
Autorităţile parcă nici n-au vrut, de altfel, să păstreze imobilul. Deşi Palatul fusese donat de romano-catolici "în folosinţa veşnică" a statului, donaţia a fost contestată în 1997, pe motiv că nu fusese făcută de bunăvoie. În timp ce Consiliul Judeţean nici nu şi-a angajat la acea vreme avocaţi, Episcopia a câştigat definitiv clădirea.
Aşa că, din 2006, cele peste 389.000 de exponate ale muzeului stau în chirie în Palat, iar accesul orădenilor a fost permis rar, la expoziţii speciale. Inclusiv inscripţia "Muzeu" a fost demontată de pe clădire săptămâna trecută, din ordinul episcopului romano-catolic Bocskei Laszlo, nemulţumit că aleşii judeţeni n-au vrut să accepte o chirie mărită.
În acelaşi timp, au început lucrările de renovare a fostei Garnizoane Oradea, pentru a o transforma în sediu al Muzeului, lucrările fiind însă mult întârziate. Astfel că, deja de cinci ani, muzeul care a trecut prin două războaie mondiale nu primeşte, în vremuri de pace, o casă...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.