Când rockerii scriu cărţi

Rockerii care în urmă cu 20 de ani rupeau stadioanele şi îşi distrugeau organele interne cu tone de droguri şi hectolitri de alcool s-au aşezat la masa de scris. Mai norocoşi sau mai rezistenţi decât alţii, au început să înţeleagă şi să aprecieze miracolul propriei supravieţuiri. S-au maturizat destul de brusc şi acum îşi spun poveştile la modul neromanţat, aşa cum doar rockerii adevăraţi au curajul.

Duff McKagan, basistul trupei Guns N'Roses, în care a activat 12 ani, este unul dintre ei. Nu e cel mai carismatic rocker din istorie, dar este, categoric, unul dintre cei mai norocoşi. După mulţi ani de război deschis împotriva creierului, ficatului şi pancreasului, Duff s-a cuminţit abia după ce i-a explodat la propriu pancreasul. Scăpat cu viaţă la milimetru, Duff s-a "pocăit" brusc, la fel ca toţi idioţii de teapa lui, abia după ce a simţit coasa morţii trecându-i razant pe lângă cap.

Din fericire, Duff nu se transformă în Mesia pentru a le arăta celorlalţi calea, adevărul şi viaţa. Cu o sinceritate şi modestie demne de admiraţie, se rezumă la a povesti viaţa şi năzbâtiile lui şi ale celorlalţi. Simpla enumerare a exceselor făcute în vremea celebrităţii este suficientă pentru o non-lecţie de viaţă. Aşa s-a născut cartea "It’s So Easy... şi alte minciuni", lansată în premieră în România, la Oradea, săptămâna trecută. Citind-o, înţelegi mai limpede contextul în care s-a născut rock-ul american în anii ’90.

Premiera de la Oradea nu e întâmplătoare. Editura Casa este de aici, iar traducătorul este şi el orădean, profesorul de engleză şi jurnalism Nicolaie Ardelean, merituos pentru forma cursivă şi ingerabilă a unei engleze împănate cu jargon de categoria grea made in Seattle şi desăvârşit în cartierele mizerabile din Los Angeles. Editura plănuieşte lansări în perioada următoare şi la Sibiu, Bucureşti şi Cluj Napoca.

Succesul Guns N’Roses în Europa de Est a avut o explicaţie suplimentară faţă de restul lumii. Cu un puternic background punk, muzica lor anti-sistem s-a mulat perfect pe sufletele tinerilor din ţările proaspăt eliberate din comunism. I-am văzut live în 22 mai 1992, la Budapesta, în cel mai de succes turneu al lor, "Use Your Illusions". Din pricina alcoolului, domnul McKagan şi colegii s-ar putea să nu-şi amintească întâmplarea, la fel cum a păţit şi în Cehia: "Singurul indiciu prin care am ştiut că am fost în respectiva ţară a fost ştampila din paşaport".

Dar "It’s So Easy... şi alte minciuni" nu e numai despre alcool (mai mult decât în cărţile lui Bukowski, by the way). E despre Duff şi despre Guns, despre Seattle şi L.A., despre America şi rock’n’roll, despre oameni, despre pierderi, despre ratări şi succese ameţitoare. E o carte scrisă fără ifose de un tip suficient de deştept să se oprească pe buza prăpastiei, dar şi să-şi asigure viitorul investind în două companii mici: Amazon şi Starbucks. Un tip care, pe măsură ce îmbătrâneşte, seamănă parcă tot mai mult fizic cu David Bowie.

Cartea "It’s So Easy... şi alte minciuni" se poate cumpăra din librării, de la editură sau online.