Aeroportul

În sfârşit şi ceva veşti bune despre aeroport. S-a semnat contractul cu constructorul şi, după soluţionarea contestaţiilor, se poate trece la treabă. Povestea asta cu contestaţiile atinge de multe ori absurdul. Că marii constructori se bat pentru asemenea lucrări, e firesc, pe foamea asta. Dar ce hal de legi avem dacă o firmă de apartament - ce zic de apartament, de şură din Haieu - a putut contesta caietul de sarcini? Şi asta în vreme ce e un sereleu amărât care cică se ocupă cu amenajări peisagistice.

Cum doar înfrângerea este orfană, mă aştept să apară autorii acestei mari realizări. Nici nu-i greu: adevărul este că, de cât timp se freacă acest megaproiect, nu există partid şi om politic care să nu-şi fi adus o contribuţie la succesul de azi.

Vor veni constructorii, pista veche va fi spartă, vom avea o cale de rulare nou-nouţă, dar greul de abia acum vine. Urmează perioada dură de negocieri pentru găsirea unor operatori aerieni. Degeaba avem pistă nouă, grupuri sanitare compatibile cu normele UE şi circuite Schengen, dacă nimeni nu-şi va lua zborul de la Oradea.

Pentru asta e nevoie nu de gargară politicianistă şi promisiuni deşarte, ci de management performant. Adică de exact ceea ce a lipsit de 20 de ani acestui aeroport care, faţă de altele similare din ţară, a ajuns un loc părăsit în care poţi liniştit să-ţi faci culcuş pe pistă, că nu te deranjează nimeni...