Să nu fim nedrepţi cu bărbaţii din politică. Pe lângă marii bărbaţi de stat, fără coloană şi caracter, numiţi traseişti, au apărut şi centuristele, care se mişcă de la un partid la altul ca de la un client la altul.
Specia asta de blonde a proliferat de când Elena Udrea a devenit modelul de succes în politică. Portretul robot al unei asemenea podoabe arată astfel: şcoli naşpa pe la facultăţi particulare obscure, făcute la o vârstă la care oricum nu-ţi mai intră nimic în cap, o ambiţie uriaşă, un tupeu fără egal şi o lipsă cronică de scrupule (scuzaţi terminaţia).
M-am tot întrebat ce o fi fost în mintea doamnei Adelina Coste când a dat dreapta pe stânga, mai ales că nu mai departe decât acum doi ani îl făcea terci pe actualul ei şef de la PSD, Ioan Mang, acuzat de plagiat. Trebuie să ai o rezistenţă fizică deosebită să vii acum să-i pupi mâna şi să nu-ţi pese dacă el şi-o ţine în buzunar sau în altă parte.
Dar când am văzut cât de uşor câştigă madam Coste banul, numai pe motiv că e înfiptă politic, m-am dumirit că miza e foarte mare. Doamna se umpluse, pe tăcute, cu contracte şi bani de la primăriile pedeliste şi udemeriste pentru a încropi nişte hârtii care sfârşeau înfipte într-un cui la privata din fundul curţii.
Pun pariu că de-acum înainte aceleaşi studii, la fel de utile, vor fi comandate de primarii pesedişti, că, deh, în viaţă nimic nu-i pe gratis. Într-un sistem concurenţial, în care meritocraţia nu-i doar o vorbă goală, o astfel de politiciană ar fi contribuit la întocmirea unor studii cel mult în calitate de dactilografă.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.