Fără Maghiar: BIHOREANUL reconstituie portretul fostului rector, un amestec de omenie, generozitate, grandomanie şi lăcomie

Vreme îndelungată a fost cel mai puternic om din Bihor. A avut în buzunar primari, prefecţi, şefi de poliţie, de vămi, procurori şi judecători, cărturari şi agramaţi, pe toţi făcându-i, cum el însuşi spunea, "oameni".

A condus cu mână de fier o Universitate încropită din mai nimic, reuşind ca din ambiţia de a avea la Oradea "o citadelă a învăţământului românesc" să transforme un modest institut de subingineri într-una din cele mai prolifice fabrici de diplome. În amurgul vieţii, chiar marea sa ctitorie l-a dus până în poarta puşcăriei. Vestea dispariţiei sale i-a emoţionat pe unii şi revoltat pe alţii cu aceeaşi intensitate, iar dacă primii au ajuns să arunce vina morţii asupra justiţiei ori presei "ticăloase", ceilalţi nu pot uita că Teodor Maghiar a fost, de fapt, victima propriilor excese.

Din comă în nefiinţă

Vinerea trecută, întemeietorul Universităţii a încetat din viaţă la 76 de ani, după o "lungă şi grea suferinţă", într-una din rezervele Spitalului Pelican, deţinut de cei doi fii ai săi, Doru şi Adrian, împreună cu familia ortopedului Ovidiu Doru Cacuci. Era punctul final al unei agonii începute cu trei săptămâni în urmă, când bătrânul fusese găsit prăbuşit în casă şi internat de urgenţă, în stare de comă, cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral.

În cele trei săptămâni, după cum a aflat BIHOREANUL de la surse medicale, fusese ţinut în viaţă cu ajutorul aparatelor, astfel că sfârşitul îi era previzibil. Într-un târziu acesta s-a produs, pe fondul numeroaselor afecţiuni cardiologice, neurologice şi urologice, sub forma unui infarct cardiac.

Moarte "salvatoare"

Decesul l-a găsit pe Teodor Maghiar în deloc măgulitoarea ipostază de inculpat (ba chiar de condamnat, chiar dacă nu definitiv), nefrecventat de apropiaţii care mai nou se fereau să-şi asocieze imaginea cu a lui. Fostul rector fusese acuzat, încă din 2008, de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, deoarece timp de 4 ani raportase Ministerului Educaţiei o cifră de şcolarizare "umflată", aşa încât Universitatea să primească o finanţare mai mare. Prejudiciul depăşea 882 miliarde de lei vechi (24 milioane euro).

În octombrie 2010, după zeci de amânări motivate medical, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat la 8 ani de închisoare şi a menţinut sechestrul asigurator instituit de DNA asupra uriaşei sale averi pentru recuperarea prejudiciului. După un an, în decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti îndulcea pedeapsa, reducând-o la 5 ani de închisoare şi ridicând sechestrul, iar anul acesta, pe 11 septembrie, Înalta Curte se pregătea să dea verdictul final. N-a apucat, Maghiar căzând la pat cu o zi înaintea judecăţii.

În graţiile Elenei

"Despre morţi, numai de bine", spun românii, fără ca asta să însemne însă şi ştergerea memoriei. Cine a fost Teodor Maghiar? Născut în 1936 la Husasău de Criş, Maghiar a fost până în 1989 un nomenclaturist de eşalon doi. Absolvent al Academiei Ştefan Gheorghiu, trimis acolo de Partidul Comunist din postura de simplu electrician, a fost în anii '60-'70 activist la Comitetul Judeţean al PCR şi la Institutul de subingineri, absolvind ulterior la fără frecvenţă Electrotehnica din Timişoara.

Tânărul Maghiar a ştiut să speculeze din plin contextul politic, economic şi social al epocii. În plină edificare a unei industrii energogafe, România Socialistă avea nevoie de noi surse de energie ca de aer. Atunci a urzit Maghiar povestea geotermalismului, promiţând să pună "la treabă" apele termale din jurul Oradiei, folosindu-le la încălzirea clădirilor, dar şi convertindu-le în electricitate. La mijlocul anilor '70 şi-a dat chiar şi un doctorat despre "Valorificarea economică a apei geotermale", teză ce nu avea, însă, tangenţă cu ingineria, ci cu economia politică. Bun comerciant, a ştiut să-şi promoveze teoriile, astfel că Institutul orădean a fost vizitat în anii '80 de Nicolae şi Elena Ceauşescu, care i-au încurajat "cercetările" în "redescoperirea" apei calde.

Protector şi protejat

După 1990, Maghiar a transformat Institutul într-o Universitate care la apogeu ajunsese un Caritas "academic" cu 18 facultăţi şi sute de specializări, depăşind centre universitare de tradiţie. Fin psiholog, a ştiut să gâdile orgoliul politicienilor şi să se folosească de ei după ce le dădea la schimb catedre de profesori asociaţi, diplome de doctori în ştiinţe şi Honoris Causa. Aşa se face că Universitatea a fost vizitată de preşedintele Ion Iliescu, de premierii Nicolae Văcăroiu şi Adrian Năstase, că i-au devenit salariaţi miniştri precum Liviu Maior, Alexandru Athanasiu şi Ioan Mircea Paşcu ori directorul SRI Virgil Măgureanu. Ba însuşi Maghiar s-a înrolat ca senator în PDSR, între anii 1996-2000.

În paralel, a ştiut să-şi asigure şi în plan local o reţea ce-l putea servi la nevoie. Primarul Petru Filip, inginer, a fost uns profesor de drept administrativ, pentru ca, la rându-i, să-i decerneze ulterior rectorului titlul de excelenţă a Oradiei. Comandantul Poliţiei, generalul Gheorghe Chereji, a devenit şi el doctor în ştiinţe, la fel ca şeful "Doi şi-un sfert", generalul Terente Merce, şeful Parchetului Curţii de Apel, Valentin Mirişan, era concomitent şi decan al Facultăţii de Drept, iar exemplele pot continua. Asta ca să nu mai pomenim, de pildă, cum făcea Universitatea comenzi, fără licitaţii, pentru firma de construcţii a prodecanului de la Mediu, Ioan Mintaş, ori pentru cea de calculatoare a fostului prorector Ioan Mang.

Generos cu alţii şi cu sine

La fel de adevărat e că "Unchiul" ştia să fie darnic şi cu studenţii ori cu cadrele didactice tinere şi fără pile care îndrăzneau să-i aţină calea în faţa Rectoratului. O studentă terorizată de propriul tată i s-a "spovedit" lui Maghiar şi a primit o cameră în cămin deşi, orădeancă fiind, nu avea dreptul. O familie de tineri universitari care nu-şi permiteau o chirie în oraş a fost ajutată tot cu cazarea în cămin. Un angajat sărac a fost cadorisit cu o maşină de lemne de încălzit, la un simplu telefon de-al "Unchiului". Şi exemplele sunt extrem de numeroase...

Totuşi, cele mai consistente daruri le-a făcut Maghiar propriei familii, începând cu promovarea ambilor fii ca profesori universitari la nici 35 de ani, când alţii abia rodeau un "oscior" ca şefi de lucrări ori asistenţi. La retragere, a avut grijă să transmită pur şi simplu ca moştenire funcţia de rector lui Doru, în timp ce lui Adrian i-a dat comanda Facultăţii de Medicină, cea mai bănoasă. Bazele didactice deveniseră adevărate feude personale, la fel cum prin cantina Universităţii se cumpărau alimente şi băuturi care ajungeau la restaurantul clanului, "En Vogue". După o viaţă de bugetar şi cu o soţie neangajată niciodată "în câmpul muncii", Maghiar acumulase proprietăţi uriaşe, însuşi fostul lider PSD Adrian Năstase ajungând să spună în 2004, cu referire la el, "să mai stea bătrânul, să-şi numere boabele".

În picaj

Ultimii ani au marcat însă un adevărat declin al puterii "Unchiului". Dacă înainte i se ridicau osanale, fiind supranumit "Părintele Întemeietor", "Părintele Rector" ori "Învăţătorul", colapsul financiar al Universităţii şi "hărţuirea" fostului rector de către DNA i-au făcut pe mulţi apropiaţi să se lepede de acesta. Cazul cel mai elocvent l-a dezvăluit BIHOREANUL luna trecută, arătând că fosta secretară-şefă a Universităţii, Maria Durgheu, pe care Maghiar o făcuse cadru universitar şi doctor în geotermalism deşi nu ştia nici să utilizeze calculatorul, le-a confirmat judecătorilor că fostul rector coordona personal falsificarea cifrelor de şcolarizare. O altă subalternă nu s-a sfiit nici ea să depună mărturie că Maghiar a pus-o să măsluiască acte, şi nici că, în ciuda bolilor, bătrânul obişnuia să bea peste măsură.

Cert e că, după ce două decenii i-au construit un adevărat cult al personalităţii, în ultimele luni cei pe care Maghiar i-a făcut "oameni" nu şi-au mai arătat gratitudinea. Ba, după cum zic unii apropiaţi, nici pe patul de spital nu l-au vizitat: "În afara familiei, nu l-a căutat nimeni. Dacă nu mai puteau trage vreun folos de pe urma lui, nici nu-i de mirare!". Sic transit gloria mundi...

ULTIMUL OMAGIU
Popas în Universitate

La propunerea actualului rector Constantin Bungău, familia lui Teodor Maghiar a acceptat ca în amintirea acestuia să aibă loc şi o ceremonie funerară în incinta instituţiei pe care răposatul a condus-o. "Trebuie să-i acordăm atenţie conform rangului şi importanţei domniei sale", şi-a argumentat Bungău iniţiativa, în timp ce fostul rector Cornel Antal amintea şi el că "a fost întemeietorul Universităţii, un om foarte bun şi un adevărat creştin".

Funerariile au avut loc duminică, cu începere de la ora 10, în holul central al Bibliotecii universitare, iar înmormântarea de la ora 13, în Cimitirul Municipal.

La o zi după deces, zeci de apropiaţi au comandat necroloage laudative în cotidianele locale, mai multe instituţii au arborat steaguri de doliu, iar consilierii judeţeni au păstrat şi un moment de reculegere în memoria sa.

Unii dintre admiratorii fostului rector au propus ca Universitatea să-i poarte numele, dar e greu de crezut că acest lucru ar fi aprobat de Ministerul Educaţiei.

Citiţi pe această temă şi articolul "La penitenciar, dar cu banii-n buzunar: Fiscul recuperează abia 1% din prejudiciile produse de corupţii bihoreni"