Ceremonie sobră
Drapelul Naţional a fost binecuvântat, marţi, într-o slujbă specială săvârşită la Biserica cu Lună, de un sobor de preoţi în prezenţa episcopului ortodox al Oradiei, Sofronie Drincec, şi a unor oficialităţi civile, între care prefectul Claudiu Pop, şeful Consiliului Judeţean, Dumitru Voloşeniuc, viceprimarii Mircea Mălan şi Ovidiu Mureşan, dar şi militare, în fruntea cărora s-a aflat comandantul Garnizoanei, colonelul Grigore Morar.
După încheierea ritualului de binecuvântare, Drapelul a fost scos din biserică de patru subofiţeri care, urmaţi de alaiul oficialităţilor, s-au deplasat spre platoul din faţa clădirii municipalităţii, unde aşteptau - aliniate - subunităţi ale Ministerului Apărării Naţionale de la Centrul Naţional de Transmisiuni şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor din unităţi ale Poliţiei de Frontieră, Jandarmeriei şi Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă.
Prefectul Claudiu Pop şi colonelul în rezervă dr. Constantin Moşincat au prezentat, în foarte scurte discursuri, semnificaţia Drapelului, instituit ca steag naţional în zilele Revoluţiei de la 1848 şi celebrat în cadrul unei zile de sărbătoare naţională printr-o lege din 1998.
Capelanul Garnizoanei, preotul Mircea Ioniţă, a binecuvântat din nou Tricolorul, iar prefectul, episcopul, cei doi viceprimari şi comandantul Garnizoanei au fost invitaţi să sărute steagul înaintea arborării acestuia pe catarg, alături de steagul oraşului şi de cel al Uniunii Europene.
În final, subunităţile care au participat la ceremonie s-au retras în defilare, dând onorul la Drapel, iar fanfara Şcolii de pregătire a agenţilor Poliţiei de Frontieră Avram Iancu a oferit publicului un recital de muzică militară, în aplauzele tututor orădenilor prezenţi.
Istoria Drapelului
Tricolorul albastru-galben-roşu adoptat de România ca simbol al suveranităţii statale are o istorie ce datează din 1834, când domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica, obţinea de la otomani "învoirea de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii", steagul destinat corăbiilor având două culori (galben şi roşu), iar cel al oştirii compus din trei culori, cu un vultur la mijloc.
În timpul Revoluţiei paşoptiste, Tricolorul a fost adoptat pe 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu şi instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti. Paşoptiştii au arborat steagul tricolor ca simbol al luptei lor, având inscripţionată deviza "Dreptate - Frăţie" şi dându-i denumirea de "stindard al libertăţii".
O lună mai târziu, a fost precizată şi cromatica celor trei culori: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin.
În 1859, odată cu dubla alegere ca domnitor al Principatelor Unite a colonelului Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului au fost dispuse pe orizontală, iar după întronarea Regelui Carol I s-a revenit la dispunerea lor pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
În România regală, Drapelul avea şi însemnele monarhiei (coroana de oţel şi vulturul cu sabie în cioc), însemne pe care majoritatea statelor care au fost monarhii le păstrează şi după instaurarea formei republicane de guvernământ, ca simboluri ale suveranităţii.
În prezent, alte trei state europene au steaguri tricolore (Franţa, Italia şi Belgia), dispuse vertical. Potrivit regulilor heraldicii, numărul culorilor semnifică desăvârşire, iar orientarea lor în plan vertical înseamnă demnitate.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.