Bine faci, rău primeşti! ONG-ul care a preluat Centrul pentru copii cu dizabilităţi din Popeşti, bombardat cu reclamaţii

În asistenţa socială din Bihor a avut loc la începutul anului o adevărată revoluţie. Din cele 32 de aşezăminte administrate de Direcţia pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, 13 au fost "externalizate", adică încredinţate prin licitaţie unor ONG-uri care s-au obligat să îngrijească bătrâni şi copii cu mai puţini bani decât primea DASPC în acelaşi scop.

Însă, deşi rezultatele sunt peste aşteptări, schimbarea tot nu e văzută cu ochi buni. Cel mai elocvent exemplu este Fundaţia Copiii Dragostei, care de când a preluat Centrul pentru copii cu dizabilităţi din Popeşti a devenit ţinta unei canonade cu reclamaţii. Asta chiar dacă a reuşit îmbunătăţirea condiţiilor, atât pentru copii, cât şi pentru angajaţi.

Costisitor

Întreţinerea unui copil, adult ori vârstnic din aşezămintele DASPC ajunsese în ultimii ani o povară tot mai greu de purtat de către Consiliul Judeţean. "Sumele pentru un asistat au ajuns la o medie lunară de 3.000 de lei. Nici în familiile înstărite nu se cheltuie atât", spunea anul trecut Dumitru Voloşeniuc, pe atunci vicepreşedinte al CJ, pledând pentru predarea administrării către ONG-uri specializate în domeniu şi atestate de Agenţia de Prestaţii Sociale, care să se descurce cu alocaţii mai mici cu până la 30% şi care să preia angajaţii de la stat.

Susţinută de fostul preşedinte Radu Ţîrle, de fostul şef al Comisiei sociale a CJ, Laurenţiu Păşcuţi, şi de directorii DASPC Szarka Arpad şi Călin Puia, ideea externalizării serviciilor sociale lua în considerare în primul rând subfinanţarea sistemului. Căci, cu 1.400 de salariaţi la 2.900 de copii şi bătrâni îngrijiţi în 32 de centre, cămine şi locuinţe protejate sociale, unii asistaţi fiind sănătoşi, alţii suferinzi de diverse afecţiuni fizice şi psihice, DASPC devenise un uriaş bugetofag care cheltuia anual de la CJ 68 milioane de lei (680 miliarde de lei vechi), plus o alocaţie similară de la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

CJ a decis în decembrie 2011 o externalizare în trepte, în prima etapă fiind licitată şi contractată pe 3 ani administrarea a 13 aşezăminte, alese de o comisie formată din 20 de jurişti, economişti, asistenţi sociali, medici, pedagogi şi kinetoterapeuţi: Casa Maxim din Săcueni, Casa Franz Max, Casa Frankfurt şi cinci locuinţe sociale protejate din Oradea, centrele pentru persoane cu handicap din Bratca şi Râpa, Căminul pentru vârstnici Băiţa, Centrul de plasament pentru copii cu dizabilităţi Popeşti şi Centrul de plasament Oradea.  

Pro As, contra

Măsura a fost susţinută cu argumente greu de combătut. "ONG-urile pot face achiziţii de hrană, îmbrăcăminte, mobilier şi materiale de igienă la preţuri mai mici şi mai repede decât instituţiile publice, care sunt obligate să respecte o mulţime de proceduri birocratice. În plus, fundaţiile pot strânge fonduri din donaţii şi din proiecte, şi - nu în ultimul rând - sunt mai grijulii cu dotările", explica Laurenţiu Păşcuţi, şeful Comisiei sociale a CJ.

Cum era de aşteptat, "privatizarea" managementului s-a lovit de opoziţia sindicaliştilor. Sindicatul Familia, care reuneşte 700 de angajaţi, a solicitat Prefecturii să blocheze hotărârea CJ, iar sindicatul Pro As, cu 400 de membri, a cerut anularea ei în justiţie. "Cine garantează că ONG-urile nu ne vor concedia? Iar dacă externalizarea dă greş şi contractele vor fi reziliate, ce vor face angajaţii, căci legislaţia nu permite ca salariaţii unui ONG să fie reprimiţi în sectorul public?", obiecta Ramona Lunca, liderul sindicatului Familia.

"Dată fiind opoziţia întâmpinată, ne aşteptăm să apară tot felul de reclamaţii pe viitor", pronostica la începutul anului directorul DASPC, Călin Puia (foto). Iar presimţirile i s-au adeverit, căci jalbele curg necontenit dinspre liderii sindicali şi foştii şefi, dar şi din afara ţării.

Ultimatum din Olanda

Cel mai aprig e contestată Fundaţia Copiii Dragostei din Aleşd, care din ianuarie a preluat Centrul pentru copii cu dizabilităţi din Popeşti, unde sunt îngrijiţi 57 de tineri cu handicap psihic minor, ale căror vârste sunt între 5 şi 23 de ani. În special ultima jalbă, trimisă tocmai din Olanda, a stârnit îngrijorarea conducerii DASPC şi CJ. Motivul? Fundaţia Kindertehuis Aatlen, care a făcut în ultimii 12 ani numeroase donaţii Centrului din Popeşti, a reclamat furtul mai multor piese de mobilier, dar şi atitudinea administratoarei Lavinia Ştef, pentru a cere chiar anularea "privatizării".

"La începutul anului 2012 orfelinatul a fost privatizat de familia Ştef. În martie am convenit că vom continua colaborarea, dar în iunie, când am fost acolo şi am donat materiale, am constatat că lucrurile merg într-o direcţie greşită. Copiii erau nemulţumiţi că mobila frumoasă din lemn care a fost la ei în camere noii şefi au mutat-o la ei în apartament şi în birou, multe din lucrurile pe care le-am dus noi acolo nu mai sunt, iar când am întrebat-o pe Lavinia, noul şef, ea ne-a jignit. Părerea noastră este că treburile mergeau mai bine înainte de privatizarea cu familia Ştef. Dacă nu vom primi răspunsuri satisfăcătoare, vă anunţăm cu durere că activităţile noastre pentru copiii din Popeşti se opresc aici, deoarece noi avem o responsabilitate faţă de oamenii din Aalten care doresc să sprijine orfani, nu familii bogate", arată misiva secretarului fundaţiei olandeze, Piet de Vries.

Curăţenie lună şi bec

Aflând despre reclamaţie, care descria o situaţie alarmantă, BIHOREANUL a făcut o vizită inopinată la Popeşti împreună cu reprezentanţii DASPC, pentru a verifica acuzaţiile. Prima surpriză: aflat într-unul din cele trei blocuri construite în comună, Centrul se vădea încă din afară ca fiind cel mai aspectuos. Aleile erau măturate, grădiniţa din faţa blocului îngrijită şi plină cu flori, iar curtea interioară curată şi pregătită pentru instalarea unei filigorii din lemn.

În lipsa administratoarei şi a oficialilor DASPC, reporterul a avut acces singur în toate camerele, putând astfel să vorbească cu copiii şi să obţină răspunsuri neinfluenţate de nimeni. Invariabil, toate au indicat că, departe de a le fi pricinuit neplăceri, preluarea de către Fundaţia Copiii Dragostei a fost primită cu bucurie. "Ne putem da pe internet", s-au lăudat nişte băieţi. Alţii erau încântaţi că 20 dintre ei vor merge la mare. "Noi am propus doamnei Lavinia şi am tras la sorţi cine să meargă", au spus nişte fete, adăugând că că restul colegilor vor merge în Ungaria. "Este mai bine acuma decât înainte", a fost concluzia tuturor.

Pe de altă parte, întrebaţi dacă din camerele lor a dispărut mobilier, televizoare sau maşini de spălat, copiii au negat şi au invitat reporterul să le verifice pe toate. "Cum să dispară, domnu'? Cine zice asta?", au fost curioşi copiii.

O masă şi-un dulap

Administratoarei Lavinia Ştef (foto) i-a fost prezentat motivul controlului şi, timp de aproape două ore, a însoţit inspectorii DASPC la un inventar amănunţit, finalizat cu concluzia că din incintă nu au dispărut niciun fel de bunuri, nici măcar mobilierul la care se făcea referire în reclamaţia olandezului. Un singur lucru era adevărat. "Am mutat în biroul unde lucrez o masă şi un dulap, dar tot pentru activităţi cu copiii, căci cu ei stabilim meniul care urmează să fie preparat în bucătărie. În dulap ţin dosare şi bibliorafturi cu acte. Nu mi-am imaginat că din atâta va ieşi o acuzaţie aşa gravă...".

Femeia a povestit BIHOREANULUI de ce s-a implicat în asistenţa socială. "Părinţii, fratele meu şi cu mine am lucrat aproape 12 ani în Italia. Fiecare avem casa noastră, maşina noastră, tot ce ne trebuie. La un moment dat, părinţii mei s-au întors în ţară şi, fiind singuri, au luat în îngrijire, în propria casă, mai mulţi copii". Aşa s-a născut în 2007 Fundaţia Copiii Dragostei, care în prezent îngrijeşte 20 de copii în Aleşd, iar din ianuarie a preluat şi Centrul din Popeşti.

"Pentru copiii din Aleşd, statul oferă Fundaţiei 93 lei pe lună, iar pentru cei din Popeşti 1.700 lei. Pe lângă asta, noi contribuim lunar cu câte 20.000 lei din donaţii, inclusiv de la firma de construcţii a tatălui meu. Crede cineva că ne-am pus pe furat? Am ales asistenţa socială din pasiune, deşi ştiu că nu mulţi pot crede", s-a confesat tânăra femeie, care a absolvit la Padova un colegiu de asistenţi sociali. În parallel, a lucrat pentru serviciul de profil al unei primării, ajungând după doi ani să conducă o Cooperativă socială, cum se numesc în Italia structurile de acest tip.

"Lucrătură"

Lavinia Ştef spune că reclamaţiile cu care se confruntă regulat, fie asumate de sindicat, fie anonime, fie trimise, cum e ultima, din Olanda, o afectează, dar nu vrea să se dea bătută. "Până să venim noi, la Poliţia Popeşti se înregistrau lunar 2-3 plângeri împotriva copiilor de aici. De 6 luni n-a mai fost nici una. La fel, avem trei copii care făceau în fiecare săptămână două crize de epilepsie, iar acum sunt bine. Oare pentru că îi neglijăm sau îi furăm? Oare pentru că le facem rău le merge, de fapt, mai bine?...", se întreabă femeia retoric.

Chiar şi angajaţi ai Centrului, care înainte se temeau că vor fi concediaţi, spun că situaţia este mai bună decât înainte. "Fosta şefă a Centrului este prietenă cu familia de Vries şi ea este singura nemulţumită. Cum să nu fie, dacă şi-a pierdut funcţia? Dar noi, ceilalţi, ce motive să avem? Eu n-am băgat în seamă sindicatul, care ne îndemna să boicotăm externalizarea", spune asistentul social Cristian Maga. Culmea, chiar şi fosta şefă, Mirela Silcău, neagă, în faţa reporterului, existenţa oricăror probleme: "Nu există niciun motiv de nemulţumire".

Pentru a lămuri problema, BIHOREANUL a corespondat şi cu secretarul Fundaţiei Kindertehuis Aatlen, solicitându-i să explice pe ce se bazează plângerea sa şi aprecierea că "lucrurile merg într-o direcţie greşită". Numai că, stupoare, în loc să-şi susţină reclamaţia, Piet de Vries n-a avut decât o singură preocupare: de unde ştie presa despre demersul său? Despre care, probabil, spera că va rămâne "confidenţial" şi pe care, judecând după cele descoperite, îl folosea doar ca pe o armă împotriva unei alte fundaţii. Din "gelozie" sau din interes, asta numai el ştie...

BILANŢ POZITIV
Mai eficient, mai economic

În cele 13 aşezăminte din judeţ în care au fost externalizate serviciile sociale lucrează 216 foşti angajaţi ai DASPC preluaţi de ONG-urile care au câştigat licitaţiile în vederea organizării, şi sunt îngrijiţi în total 339 de copii şi adulţi.

Potrivit directoarei economice a DASPC, Eliana Cozman, în urma monitorizării lunare şi a controalelor inopinate făcute de conducerea instituţiei, dar şi de reprezentanţi ai Agenţiei de Prestaţii Sociale, s-a constatat că peste tot calitatea serviciilor a crescut, în timp ce cheltuielile suportate de stat au scăzut. "Înainte cu un an, bugetul alocat acestor centre a fost de 7,19 milioane lei, iar acum, conform contractelor, a scăzut la 6,43 milioane, pentru că fundaţiile acoperă diferenţa şi aduc chiar un plus de finanţare", a declarat Cozman.

Directorul general al DASPC, Călin Puia, spune că toate cele 13 centre au făcut obiectul a numeroase reclamaţii, în mod ciudat numai după externalizare. "Toate au fost verificate şi nu s-au adeverit", spune Puia, subliniind că, poate ciudat, poate nu, nici un reclamagiu nu a fost din rândul copiilor sau vârstnicilor îngrijiţi de fundaţii.