Şcoală pentru viitor

Şcoala e casa copiilor şi a dascălilor. Ne petrecem acolo jumătate din zi, jumătate din viaţă. Condiţia implicită ar fi să fim fericiţi.

Sunt înainte de toate părinte şi primul gând e la copii, la ce aş putea să fac pentru ei. Cred cu tărie că investiţia în timp, în iubire, în educarea lor contează şi ştiu că au nevoie să-şi identifice abilităţile, să le fie încurajate talentele.

Sunt profesoară de engleză de 20 ani şi am constatat în munca mea diferenţele structurale dintre generaţii. M-am oprit să văd cum gândesc, ce simt, care sunt aşteptările şi nevoile lor. Iar ei, copiii zilei de azi, nu mai pot să scrie după dictare şi să memoreze, ei au nevoie să verifice surse, să facă conexiuni, să gândească, să judece.

Şcoala Gimnazială Nicolae Bălcescu a făcut un pas uriaş înspre noua generaţie oferindu-i tehnologie modernă: introducerea la fiecare clasă a tablei interactive, a videoproiectorului, a calculatorului conectat la internet. Am decis să experimentăm o nouă abordare, cu manuale digitale, materiale audio şi video, teste stimulative în format electronic şi utilizarea jocurilor în procesul învăţării.

E motiv de mândrie şi bucurie că şcoala mea este prima din România care oferă în mod egal tuturor elevilor facilităţi tehnologice moderne conforme secolului în care trăim. Prezentă e speranţa că în curând toate şcolile vor oferi acelaşi nivel. Este uşor să avem pretenţii, să ne plângem, să acuzăm; e timpul să găsim soluţii.

Primăria şi părinţii au avut încredere în proiectul nostru, înscris în bugetarea participativă. Comunitatea a înţeles că acum putem asfalta un trotuar sau pune 100 de bănci într-un parc, dar dacă investim în copii vom avea în viitor asfaltat tot oraşul şi toate parcurile amenajate.

Pentru mine, dascăl şi părinte, şcoala e casa sufletului meu. E locul unde nu doar îmi petrec jumătate de viaţă şi îmi duc copiii în fiecare dimineaţă, este locul unde ne conturăm viitorul şi ne zidim speranţele.

Monica Ani
Profesor
Şcoala Gimnazială Nicolae Bălcescu