Suflet târgoveţ, orădeanul are programul de duminică făcut după Busu de la Meteo. Dacă e senin pleacă la ţară, dacă e noros stă cu televizorul. Ziua liberă suge tot sângele urbei, transformând-o într-un oraş fantomă. Ar trebui să joace Chicago Bulls pe arena Antonio Alexe, să cânte Beyonce la Primărie sau să se dea tigăi gratis la o inaugurare de butic pe Corso pentru ca orădenii să iasă duminica în stradă. Iar ziua alegerilor prezidenţiale nu puteau face excepţie...
Duminică dimineaţă, la secţiile de votare s-au prezentat doar membrii comisiilor, jandarmii de pază şi insomniacii. Străzile din cartiere au rămas goale până spre prânz, când au ieşit credincioşii de la slujbă.
De la biserică la vot
„Ia o gură de prescură, că n-ai fost la biserică", mă îmbie părinteşte şi mustrător o vecină la ieşirea din bloc. Îi mulţumesc pentru gest, încercând să găsesc o scuză pentru absenţa de la orele lui Doamne-Doamne. Noroc că grăbeşte. Vrea să ajungă la secţia de votare înainte să se bulucească lumea. „Părintele ne-a zis să mergem la vot. E treaba noastră cu cine votăm, numai să mergem", spune îndepărtându-se.
În jurul orei 13, secţia de votare din spatele Stadionului Municipal pare peron de gară. Unii intră, alţii ies. În holul lung, străjuit pe stânga de spălătoare, alegătorii aşteaptă la coadă. Un jandarm proptit în uşă dirijează „circulaţia", lăsând să intre câte un orădean la fiecare votant ieşit din sală. Ritmul e atât de vioi încât curând îi oboseşte mâna şi se limitează să arate din bărbie, sau pur şi simpul să se dea din uşă. „Dimineaţă au fost doar câteva persoane, după care n-a mai venit nimeni până acum, când iese lumea de la biserică", îmi explică preşedinta secţiei de votare.
Până acum s-au prezentat la urne cam 10% din cei 1.500 de votanţi arondaţi secţiei. Maşina de vot a funcţionat ca unsă cam o oră, după care a dat brusc rateuri din lipsă de „clienţi". „Poate mai spre seară va mai fi un val. Aşa e românul, lasă totul pe ultima clipă", spune un bărbat ieşit în faţa secţiei, la o ţigară. Şi cam are dreptate...
Coadă la amendă
Duminică, la ora 14, în holul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţa Persoanelor Oradea, din capătul străzii Republicii, era o înghesuială că dacă ţi-ar fi scăpat portofelul ai fi renunţat la el de teamă să nu te calce cineva pe cap.
Tineri şi bătrâni, orădenii aşteaptă cu actele în mână să fie chemaţi în sala ghişeelor după numărul de ordine luat la sosire. Nerăbdătorii ţopăie de pe un picior pe altul de parcă i-ar chinui băşica udului, blazaţii urmăresc cu capul în piept ştirile despre alegeri pe televizorul de deasupra intrării. Nervoşii nici măcar nu intră de tot. Când văd că uşa de la hol abia se deschide pleacă înjurând. De lume, de preşedinte, de buletin, de votare, care cum.
„Lumea a început să vină pe la ora 11 şi de atunci tot vine încontinuu", spune şefa serviciului. Localnici din Oradea şi comunele limitrofe au descoperit abia în ziua alegerilor că nu îşi găsesc cartea de identitate, că a expirat, că şi-au schimbat domiciliul, şi fiecare şi-ar dori actul pe loc. Dar nu se mai poate!
„Modernizarea" sistemului informatic al SPCLEP a fost făcută în vară de la Bucureşti atât de eficient încât numai timpul de aşteptare pentru procesarea unui document ajunge la 45 de minute. Fără statul la coadă! „Când merge baza de date naţională, nu funcţionează aplicaţia, şi invers", explică o funcţionară.
Aşteptarea le pune orădenilor nervii la grea încercare, şi e abia începutul. Mulţi dintre ei au venit după acte amăgiţi de prieteni sau vecini că întârziaţii care îşi preschimbă buletinul expirat în ziua alegerilor sunt scutiţi de amendă. S-au cam păcălit. Din 60 de solicitanţi care şi-au depus duminică documentele 30 s-a trezit amendaţi cu sume între 30 şi 80 lei, în funcţie de fapta sancţionată. Cam scump, pentru a obţine un document cu care nici măcar nu vor să voteze...
Iohannis, Ponta, Udrea...
„Mă mai gândesc dacă merg. Din câţi tineri ştiu, niciunul nu vrea să meargă la votare", povesteşte un tânăr ieşit de la SPCLEP. Absolvent de facultate, angajat la una din fabricile de pe platforma industrială, bărbatul îmi explică băbeşte. „Poate nu ştiţi, dar tinerii sunt cu Facebook-ul, iar din ce s-a postat acolo nu prea ai ce alege...", îmi împărtăşeşte grav.
Radiografia pe care o face ofertei electorale este usturătoare. „Cum să spun eu... Iohannis a buctat-o la faza cu „ghinion", răspunsul ăla dat profesorilor care nu pot trăi din salariu în vreme ce el are 6 case, Ponta e cu pensionarii, pomenile şi cu trecutul, nimic pentru tineri, nimic pentru viitor, Udrea e cu Băsescu şi cam ăştia-s toţi. La aşa oameni, nu merită să îmi caut buletinul", spune, dând din mână a lehamite. I-aş mai cere argumente, dar pleacă scuzându-se: „A fost Ziua morţilor şi încă n-am ajuns pe la cimitir"...
Drumul cimitirului
Adevărul este că singurul drum circulat din oraş e cel spre cimitir. Maşinile înaintează în coloană fără să claxoneze, fără să fluiere frânele. Nu de alta dar, la fiecare intersecţie mai mare e parcată câte o maşină de Poliţie, locală sau „adevărată". „E linişte", spune un ofiţer arătând staţia din maşină. „La noi nu sunt scandaluri ca în alte locuri. E lumea mai civilizată", zice bărbatul în uniformă. Şi, de altfel, e greu să nu fie.
Călătorii care vor să urce la capăt de linie prezintă biletele la control încă de la urcarea în autobuz, şoferii care vor să intre în cimitir cu maşina sunt taxaţi încă de la intrare, doar morţii nu sunt puşi la plată. Dar nici nu se omoară cei vii să plătească pentru ei.
Vânzătorii de flori se plâng că afacerile merg mai prost ca niciodată. „La cum mă uit eu aşa, cred că o să arunc jumătate din marfă. Oamenii vin cu florile de acasă, cu candele, cu tot ce le trebuie", spune o florăreasă.
Comercianţii au încercat toate tertipurile. Buchetele de crizanteme care anul trecut costau 3 lei, anul acesta se dau trei la 5 lei, coroanele de verdeaţă se vând şi la jumătate de preţ, dar degeaba. „Ne merge prost că n-a fost iarnă, n-au îngheţat crizantemele pe morminte, iar cine le-a îngrijit în primăvară le are şi anul ăsta", spune un vânzător. Modul în care arată cimitirul pare să îi dea dreptate...
La „capătul lui 14"
Deşi Ziua morţilor cade pe 1 noiembrie, orădenii s-au înghesuit inclusiv a doua zi la cimitir. „Vine fiecare când poate...", îi explică un tânăr prietenei sale. Conform evidenţelor, în cimitir au intrat vineri peste 2.000 de maşini, sâmbătă au avut „liber" doar cele ale persoanelor cu handicap, iar duminică până la ora 16 erau deja intrate peste 600.
„Vine lumea pentru cei dragi, că se gândesc că aşa 'or veni şi alţii pentru ei. Oricât s-ar plimba orădeanul, până la urmă tot la capătul lui 14 coboară", spune fatalist un paznic.
Cert e că cimitirul este cel mai aglomerat cartier al oraşului. Şi singurul cu spor de populaţie. Mormintele vechi acoperite de copaci umbroşi, crucile marmorate şi cavourile de beton sunt toate împodobite cu flori şi candele.
Ici şi acolo, tineri şi bătrâni dau cu sapa, udă flori şi schimbă coroane. Cei mai sensibili plâng şi îşi fac cruce, cei mai mici râd şi aleargă. Văzute de aici, zbaterile lumii de dincolo de gard sunt toate minore. Indiferent că este vorba de chiria la casă, ratele la maşină sau alegerile de preşedinte. În fond, morţii nu mai votează. Cel puţin nu după referendumul din 2012...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.