O universitate prestigioasă, cum e cea de la Cluj, poate dubla bugetul oraşului. În plus, urbea câştigă enorm pentru că multinaţionalele se înghesuie acolo unde există "carne de tun" bine pregătită şi ieftină. În schimb, în cazul universităţilor mai modeste, singura soluţie pentru a le scoate la lumină este infuzia financiară a comunităţii locale.
Oradea poate fi mare, prin unirea cu Sînmartinul, dar nu poate fi tare fără o universitate puternică. Nu întâmplător, Ilie Bolojan a trecut în proiectul său electoral câteva puncte care vizează Universitatea. Anual, aceasta ar primi din partea municipalităţii până la 2 milioane de euro, timp de 8 ani. Întreaga zonă dintre cimitir şi Peţa ar deveni un spaţiu destinat exclusiv campusului studenţesc, cu cantine, cămine şi spaţii de învăţământ.
Strategia nu e de lepădat. Oradea poate atrage astfel studenţii mai săraci, dar care nu sunt neapărat mai puţin dotaţi. Pentru toate acestea Bolojan avea nevoie, însă, dacă nu de un rector fidel, măcar de unul care să nu-i fie ostil. Aşa că a avut grijă, mai transparent sau mai puţin, să-i dea un brânci de sprijin lui Constantin Bungău, care acum îi e uşor dator vândut.
Noul rector, după un mandat ratat, are ocazia - că oricum la altă legislatură nu mai are dreptul - să facă curăţenie în Universitate. Locul plagiatorilor ar putea fi ocupat de profesori din afară, care pe lângă valoare, au avantajul că nu fac parte din "lanţul slăbiciunilor". Cu un aliat puternic ca primarul, Bungău ar putea fi persoana care ar pune Sorbonica pe alte baze, chit că rectorul din umbră ar fi Bolojan.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.