Putoarea vine de la Cluj

De peste un an, orădenii, mai ales cei care au ghinionul să locuiască în partea vestică a oraşului, se plâng întruna de mirosul pestilenţial care le împute casele. Instituţiile de control s-au tot perindat pe la posibili poluatori, găsind diverşi vinovaţi „de serviciu", dar nu şi soluţii pentru a schimba situaţia.

Într-un final, toate autorităţile locale s-au convins că, fie vară, fie iarnă, sursa duhorii este aceeaşi, şi anume crescătoria de porci din Ioşia a firmei Nutripork. Dar, întrucât aceasta are autorizaţie integrată de mediu emisă de la Cluj, Agenţia Regională de Mediu e singura care poate să impună modernizarea tehnologiei folosite aşa încât ferma să nu mai împută oraşul. Or, după un ping-pong de un an între instituţii, specialiştii de la Cluj s-au „deşteptat" definitiv: ferma n-are absolut nicio problemă!

Pe hârtie, ca-n UE

Ferma Nutripork din Ioşia, deţinută de Nutrientul Group, funcţionează din 1953, fiind privatizată după revoluţie, şi creşte peste 6.000 de porci. În 2007, ferma a trebuit să-şi reînnoiască autorizaţia de mediu şi, conform normelor legale, a trebuit s-o ceară de la Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului (ARPM) Cluj, care a impus, pe hârtie, câteva măsuri necesare ca ferma să nu creeze nicio formă de disconfort cetăţenilor.

Prin autorizaţia obţinută în urmă cu 4 ani şi valabilă până în 2017, patronul Iosif Pazuric (foto) se obliga să acopere batalul de dejecţii porcine în permanenţă cu un „înveliş plutitor dintr-un strat de paie de circa 10 cm", strat care să fie împrospătat după fiecare nouă deversare de dejecţii şi „ori de câte ori se constată că pe anumite porţiuni s-a degradat", iar în interiorul halelor să se folosească diferiţi odorizanţi agreaţi de UE. În plus, Nutripork s-a obligat, tot pentru a ţine damfurile departe de oraş, să amenajeze o perdea verde, prin plantarea de arbori în jurul fermei. Numai că, odată ce-a obţinut „patalamaua" de la Cluj, firma nu s-a mai sinchisit de obligaţiile asumate, iar vară de vară curg reclamaţiile orădenilor care acuză mirosurile insuportabile...

Controale amicale

În vara anului trecut, BIHOREANUL a relatat cum, la o descindere neanunţată la fermă, s-a dovedit că batalele în care se strâng mii de tone de dejecţii nu erau deloc acoperite cu paie proaspete. Cât despre perdeaua verde, nu exista nici măcar o sămânţă care să demonstreze că s-ar fi încercat amenajarea ei. Primele controale ale comisarilor de mediu bihoreni au fost, însă, extrem de îngăduitoare. De altfel, prima amendă dată a fost motivată de lipsa unor documente, nicidecum de lipsa copacilor sau a paielor pe batale.

Au urmat şi alte controale, dar de fiecare dată situaţia a fost aceeaşi: copacii, fireşte, lipseau, şefii fermei jurându-se că i-au plantat, dar s-au uscat, iar batalele, dacă erau acoperite, aveau paie atât de proaspete încât era evident că fuseseră puse recent, special în vederea inspecţiilor. În paralel, s-au făcut controale şi la alţi posibili poluatori, găsindu-se nereguli doar la fabrica de zahăr, unde anul trecut pe un platou zăcea un depozit de borhot intrat în descompunere. Doar că putorile au persistat deasupra oraşului şi după ce platforma respectivă a fost curăţată. Semn că adevăratul vinovat e tot la „porcărie"...

Comisie specială

Într-un final, prim-comisarul de mediu, Călin Mocan (foto), a admis şi el că duhoarea vine de la Nutripork, dar a recunoscut totodată că este peste puterile lui să sancţioneze firma. „Noi verificăm respectarea prevederilor din autorizaţia de mediu. Dacă sunt respectate, nu avem ce face", susţinea Mocan.

Cum sesizările orădenilor nu s-au oprit, iar Garda de Mediu şi-a dovedit neputinţa, pe fir a intrat astă-primăvară şi prefectul Gavrilă Ghilea. El a dispus formarea unei comisii care să verifice sursa nemulţumirilor cetăţenilor. Specialişti de la Primărie, APM Bihor, Garda de Mediu, Direcţia de Sănătate Publică, Direcţia Sanitar-Veterinară şi Prefectură au mers în control la Nutripork, iar apoi au dat raportul.

Toţi au tras aceleaşi concluzii: sursa putorii este ferma. Care, pe lângă că nu respectă prevederile din autorizaţia de mediu, are nevoie neapărat şi de o revizuire a acestui act, în sensul să-i fie impuse noi condiţii, suplimentare faţă de cele iniţiale. Mai mult, comisia a cerut chiar suspendarea activităţii Nutripork până la remedierea problemei, dar şi relocarea ei cât mai departe de oraş.

Control „inopinat"

Cum aceste decizii le putea lua doar ARPM Cluj, Prefectura a trimis concluziile comisiei funcţionarilor clujeni, solicitând revizuirea autorizaţiei de mediu. Iar inspectorii din Cluj au descins la ferma din Ioşia, pe 29 iunie, fără însă să anunţe şi instituţiile locale, Primăria, Garda de Mediu ori Prefectura.

În schimb, de control par să fi ştiut din timp şefii fermei, căci la momentul vizitei, stratul de paie era în stare perfectă! „Luând în considerare că SC Nutrientul SA s-a conformat (n.r. - adică au refăcut patul de paie în urma controlului comisiei locale), ARPM Cluj Napoca consideră că nu mai este necesară sistarea activităţii", se arată în răspunsul către Prefectură. „Menţionăm că SC Nutrientul SA aplică toate măsurile prevăzute de cele mai bune tehnici disponibile la nivel european pentru gestionarea mirosurilor din halele de creştere şi din stocarea dejecţiilor", a mai lăudat ARPM ferma de porci. Clujenii nu au zis, însă, niciun cuvânt despre lipsa perdelei vegetale, deşi aceasta era evidentă şi pentru nişte orbi...

Care disconfort?

În schimb, ARPM a invocat şi rezultatele unui studiu de impact asupra stării de sănătate a orădenilor făcut - la comanda Nutrientul - de către Centrul de Mediu şi Sănătate din Cluj. Concluziile sunt previzibile, ţinând cont de cine l-a plătit. „Funcţionarea obiectivului nu eliberează substanţe periculoase în concentraţii care pot determina riscuri semnificative asupra stării de sănătate a populaţiei din imediata sa vecinătate", pretind realizatorii studiului.

O altă concluzie arată că ferma „nu generează situaţii periculoase (zgomot) la niveluri care pot determina riscuri semnificative asupra stării de sănătate a populaţiei", iar o treia vorbeşte vag despre disconfortul olfactiv: „Factorii de disconfort sunt indicatori subiectivi şi nu se pot cuantifica într-o formă matematică care să permită o evaluare de risc". Altfel spus, „specialiştii" clujeni spun că fiecare orădean simte în felul său mirosul, iar faptul că acesta nu poate fi măsurat face să nu poată fi evaluat nici deranjul. În fine, ultima concluzie e că „obiectivul poate funcţiona la distanţa existentă în prezent faţă de zonele de locuit".

Ne-a proorocit-o!

Cu decizia ARPM Cluj că ferma rămâne pe loc şi poate funcţiona mai departe în aceleaşi condiţii, autorităţile locale zic că nu mai au ce face. Prefectul, care a avut un rol mai degrabă de intermediar, susţine că n-are cui să ceară sprijin. Surse neoficiale spun că, de altfel, orice încercare de a deranja activitatea fermei e sortită eşecului, pentru că Nutrientul se bucură de sprijinul vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, Marian Proorocu (foto), care în 2007, când ferma a primit autorizaţia de mediu, era şeful ARPM Cluj.

O singură soluţie există, şi culmea, e în mâna unui orădean! Ea constă în modificarea Ordinului Ministerului Sănătăţii 576/1997, care reglementează distanţa la care fermele de porci trebuie să se afle faţă de zonele de locuit, cerută de Călin Mocan fostului ministru al Sănătăţii, Cseke Attila, dar fără rezultat. Totuşi, poate o va face actualul ministru, Ritli Ladislau. Dacă nu, locuitorii oraşului n-au decât se resemneze cu putoarea, care, evident, nu ajunge până la Cluj. Vorba cuiva, acolo ajung doar banii...

ACEEAŞI MĂRIE, ALTĂ PĂLĂRIE

Şi marghitenii suferă de la putoare

Nu doar orădenii asaltează autorităţile cu reclamaţii privind putoarea provenită de la crescătoriile de porci ale Nutrientului. La Marghita, situaţia e similară, chit că acolo ferma lui Pazuric se află la 5 kilometri de oraş. „Se simte un miros foarte puternic de porci şi primim foarte multe reclamaţii. Nici nu-i nevoie de ele, că simţim şi noi, dar nu avem ce face", zice primarul Dorel Talpoş (foto).

Edilul susţine că s-a întâlnit de multe ori cu şefii fermei, care s-au arătat tot timpul deschişi pentru discuţii, „dar nu au făcut niciodată nimic concret". Singura găselniţă a consilierilor locali din Marghita pentru a face Nutrientul să plătească pentru problemele pe care le cauzează a fost creşterea impozitelor pe teren în zona unde se află ferma.