Iertare pentru slujbaşi: Legea amnistiei fiscale pentru bugetari, năşită de Kiss

Sătulul nu crede flămândului, zice un proverb românesc. Dar liderul UDMR Bihor îl contrazice. Nu neapărat pentru că e ungur, ci fiindcă nici el n-a fost dintotdeauna "sătul".

Fost preşedinte al Consiliului Judeţean, vicele Alexandru Kiss a revenit în prim-plan cu o idee pe cât de neaşteptată, pe atât de dorită de către cei care ar beneficia de ea: funcţionarii publici care până la "criză" au primit sporuri salariale să nu mai înapoieze sumele pe care Curtea de Conturi le-a declarat nelegale în ultimii doi ani.

Kiss l-a însărcinat pe liderul UDMR, Kelemen Hunor, să susţină proiectul în faţa partenerilor de guvernare, în primul rând a PDL-iştilor, şi - la fel de surprinzător - şi-a găsit un aliat în actualul şef al CJ, Radu Ţîrle, care i-a şi scris premierului cerând o amnistie pentru angajaţii instituţiei, motivând că Guvernul i-a adus la sapă de lemn.

Din epoca de aur...

La începutul lui 2008, când criza parcă nu exista nici în dicţionar, conducerea şi angajaţii Consiliului Judeţean încheiau negocierea unui nou acord colectiv de muncă pentru funcţionarii publici, respectiv a unui nou contract colectiv de muncă pentru aşa-numitul personal contractual, valabile până în februarie 2012. Pentru că salariile erau în medie de circa 900 de lei, ambele părţi s-au gândit cum să le suplimenteze. Soluţia a venit de la conducerea instituţiei, care a propus acordarea unor drepturi speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă (de circa 400 lei lunar), plus a unui spor de dispozitiv (25% din salariul de bază al fiecărui angajat). Fiecare supliment putea fi justificat legal, primul prin munca în condiţii de stres, iar al doilea prin faptul că funcţionarii răspund solicitării şefilor la orice oră ar fi chemaţi după program.

Ambele găselniţe erau permise de legislaţie, astfel încât sumele acordate suplimentar dublau, practic, veniturile salariaţilor. Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a avizat atât contractul, cât şi acordul colectiv de muncă, astfel că ambele acte, şi implicit sporurile, au fost aprobate printr-o hotărâre adoptată cu votul unanim al aleşilor bihorenilor, indiferent de apartenenţa politică. În fine, Hotărârea de Consiliu Judeţean 37 din 29.02.2008 a fost avizată ca legală şi de Prefectura Bihor.

... în epoca de piatră

În 2009, însă, Camera de Conturi Bihor a apreciat că "autoritatea judeţeană a efectuat plăţi nelegale sub forma sporului de dispozitiv", dispunând recuperarea prejudiciului de la angajaţi. După încă un an, în 2010, deşi anterior nu găsiseră nicio neregulă în această privinţă, inspectorii de conturi au descoperit, brusc, că şi drepturile speciale ar fi contra legii, cerând conducerii CJ să recupereze de la oameni şi aceşti bani.

CJ a atacat în instanţă deciziile Camerei de Conturi, dar Tribunalul şi Curtea de Apel le-au menţinut. Pentru funcţionari, sentinţele au căzut ca o ghilotină. Motivul? Pe de o parte, sumele pe care trebuie să le returneze pornesc de la 20.000 lei şi ajung chiar şi la 30.000 lei. Pe de altă parte, între timp, oamenii au mai suferit două lovituri: din iunie 2010 salariile de bază, şi aşa mici, le-au fost scăzute cu 25%, iar după apariţia Legii 248 privind salarizarea unitară a personalului bugetar le-au fost anulate şi celelalte venituri suplimentare, precum plata orelor suplimentare şi al 13-lea salariu.

Săraci lipiţi

Rezultatul? În prezent, doar 4 din cei 149 angajaţi ai CJ - secretarul judeţului, Carmen Soltănel, preşedintele Radu Ţîrle şi vicepreşedinţii Dumitru Voloşeniuc şi Alexandru Kiss - câştigă peste 2.000 de lei. În rest, 12 angajaţi primesc până în 2.000 lei, 18 iau cel mult 1.500 lei, în timp ce grosul, adică 69 angajaţi, câştigă sub 1.000 lei, iar alţi 46 primesc mai puţin de 500 lei.

"E inuman ce au făcut, şi Guvernul, direct, prin Legea salarizării, şi indirect, prin Camera de Conturi. O colegă, fiindcă trebuie să înapoieze sporurile dintr-un salariu scăzut la 600 lei, rămâne cu mai puţin de 10 lei pe lună. Se poate ca şeful Direcţiei Tehnice să ia sub 2.000 lei când răspunde de cheltuierea a zeci de milioane?", spune o funcţionară.

De altfel, consecinţele au fost sesizate şi de vicele Dumitru Voloşeniuc: "Când plăteşti un om cu câteva sute de lei nu-i mai poţi cere să fie şi onest, şi harnic, şi plin de iniţiative, să fie amabil cu cetăţenii, să lucreze după program pentru fonduri europene sau să verifice corect lucrările făcute de firme!".

Lege de duminică

Soluţia, crede celălalt vice, Alexandru Kiss, e doar amnistia fiscală, adică iertarea de datorii a funcţionarilor. Duminică, 22 ianuarie, Kiss a profitat de vizita la Oradea a liderului UDMR, Kelemen Hunor (foto), pentru a-l mandata să susţină ideea în faţa partenerilor de guvernare din PDL şi UNPR.

Ajunsă în posesia BIHOREANULUI, propunerea este, de altfel, foarte simplă, mai lung fiind titlul: "Proiect de act normativ privind aministierea sumelor datorate de angajaţii din administraţia publică locală, sume primite în temeiul contractului şi acordului colectiv de muncă legal încheiate în perioada 2008-2009". Bazat pe articolul 47 din Constituţie ("Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un trai decent"), proiectul arată, la articolul 1, că "se aprobă amnistierea sumelor datorate de funcţionari", iar la articolul 2 că "angajaţii sunt exoneraţi de la plata sumelor anterior menţionate".

A doua zi, luni, 23 ianuarie, Kelemen Hunor a pledat în coaliţia guvernamentală în favoarea amnistiei fiscale, afirmând că de aceasta ar beneficia aproximativ 300.000 de funcţionari. Dar, pe fondul protestelor antiguvernamentale, atât PDL, cât şi UNPR au amânat discuţiile.

Argumente "beton"

Iniţiatorul proiectului, Alexandru Kiss, nu vrea însă să renunţe. "Noi ne-am gândit încă de anul trecut la amnistia fiscală, care acum e mai greu de apărat din cauza problemelor Guvernului, fiindcă ar părea încă o cedare. Dar nu abandonăm", declară Kiss. Ba, dimpotrivă, adună tot mai multe argumente. "Când am acordat sporurile, nicio instituţie nu a spus că sunt nelegale. Nici Curtea de Conturi nu spune asta, şi nici instanţele nu au desfiinţat prevederile din Contractul şi din Acordul colectiv de muncă. Ele sunt în vigoare şi acum". În plus, ambele acte au putere de lege între părţi, astfel încât nu puteau fi modificate nici de Guvern, nici de Curtea de Conturi.

În fine, mai e o problemă, şi anume că - deşi în Bihor judecătorii au menţinut deciziile Camerei de Conturi - în alte judeţe instanţele le-au respins. "Este o problemă de egalitate, cum se poate ca cetăţenii dintr-un judeţ să fie discriminaţi faţă de cei din alt judeţ?", se întreabă Kiss retoric.

Chestie politică

Întrebat ce şanse există pentru ca amnistia fiscală să fie adoptată fie ca lege, fie ca Hotărâre sau Ordonanţă de Guvern, în condiţiile în care statul mizează pe banii de la funcţionari, prevăzându-i la capitolul "venituri" în Legea Bugetului de stat, Kiss e optimist. "Asta ţine de voinţa politică. Eu nu cred că banii ăştia reprezintă o proporţie semnificativă în bugetul statului. Trebuie numai să-i convingem pe partenerii din PDL", spune liderul UDMR Bihor.

Ce interes ar avea, însă, PDL-ul să susţină o asemenea idee, mai ales că şi-a luat adio pe voturile funcţionarilor? O spune tot Kiss, care e sigur că democrat-liberalii nu au interesul să-şi "sinucidă" şi reprezentanţii din fruntea administraţiilor locale. "Poate că PDL nu realizează ce beneficii ar avea ca partid, dar primarii şi preşedinţii de consilii judeţene PDL-işti ar putea să se laude în faţa funcţionarilor că i-au ajutat".

Argument deloc de neglijat, mai ales că PDL se defineşte ca "partid al primarilor". Cum, la fel de bine, dacă amnistia fiscală ar deveni realitate, ar putea şi UDMR-ul, şi Kiss personal, să tragă puţin spuza şi pe turta lor...

Joia trecută, preşedintele CJ, Radu Ţîrle, a anunţat că sprijină iniţiativa amnistiei fiscale a UDMR şi că deja a transmis primului-ministru un memoriu prin care cere acelaşi lucru. Mai mult, Ţîrle nu s-a sfiit să-i arate lui Emil Boc că "situaţia cu care se confruntă angajaţii este extrem de dificilă şi fără precedent", amintind că ea se datorează tocmai Guvernului, care a făcut ca "oamenii să fie împovăraţi de grija zilei de mâine" mai mult ca oricând.

Ţîrle cere ca, dacă Guvernul nu vrea sau nu poate "şterge" datoriile funcţionarilor, să-i scutească măcar de penalităţi şi majorări de întârziere, şi să eşaloneze returnarea sporurilor până în 2016. Ca argument, şeful CJ aminteşte că statul a amânat tot până în 2016, fără a se angaja să achite dobânzi, plata majorării cu 50% a salariilor profesorilor, legiferată în 2008.