Trecem în fiecare zi pe lângă ele, dar știm prea puține despre istoria lor: cine le-a construit, cu ce scop și ce confort le-au asigurat locatarilor?
Casele mari și mijlocii construite în perioada interbelică în Oradea au devenit subiect de carte, istoricul Mircea Pașca cercetând în arhive amănunte privind aceste imobile care au întregit centrul istoric al orașului, și nu numai.
Intitulată sugestiv „Case mari și mijlocii din Oradea interbelică”, cartea a fost lansată joi, la Muzeul Iosif Vulcan, în prezența câtorva zeci de orădeni, și a fost prezentată de istoricul Florina Ciure și de scriitorul Ioan F. Pop.
Autorul, care a scris mai multe cărți despre Oradea și arhitectura ei, a mărturisit că mereu a fost interesat de problema locuirii. „Ceea ce m-a preocupat de la început a fost fenomenul locuirii. Cum locuim și unde locuim? Cum s-a locuit într-o epocă? Și nu ai cum să nu faci comparația cu locuirea de astăzi”, a spus Mircea Pașca.
Moda apartamentelor
În arhivele județene, a studiat toate autorizațiile de construcție eliberate de Primăria Oradea în perioada interbelică și proiectele pentru case cu cel puțin trei camere, informații pe care le prezintă în noul volum. Pe lângă date despre proprietarii caselor, arhitecți și constructori, Mircea Pașca a publicat inclusiv proiectele imobilelor, fotografii din arhivă și de azi.
Cititorii pot descoperi detalii despre Palatul Klobusiczky, construit în 1926 pe strada Republicii, despre casa Fundației Nicolae Jiga de la intersecția Pieței Unirii de azi cu strada Avram Iancu ori despre o casă cu două etaje de pe strada Primăriei nr. 12, în interiorul căreia au fost amenajate mai multe apartamente.
De altfel, a explicat Pașca, construcția de case cu mai multe apartamente a fost o practică des întâlnită atunci, proprietarii păstrând de regulă unul și oferindu-le pe celelalte în chirie. Interesant este că locuințele ce aveau două sau mai multe camere erau deja destinate burghezilor, aproape negreșit având și o cameră pentru servitoare.
Proiect refuzat
Cartea prezintă și proiecte eșuate. „Un caz interesant pe care îl semnalez este despre o clădire pe care toată lumea o știe, e în Piața Unirii, lângă Biserica cu lună. Clădirea probabil nu vă spune nimic, este simplă, dar este o clădire de secol 19, care a fost modificată și etajată în anii 1930. Este primul caz în Oradea în care autoritățile locale își pun problema protejării monumentelor și în care există un act scris în care se refuză comanditarului, o firmă de asigurări, să facă un etaj în plus, pe motiv că este lângă biserică și o pune în umbră, o afectează ca monument, desigur, încă nu exista conceptul de monument istoric. Se respinge proiectul, și Primăria Oradea și Consiliul Local schimbă regulamentul de construire din mers și pun un articol nou în care spun că în cazul clădirilor monumentale se va ține cont și de vecinătatea lor și înălțimea lor”, a declarat Pașca.
Istoricul a mai precizat că în perioada interbelică în Oradea s-a construit foarte mult, de exemplu în zona Horea și în jurul Parcului Țăranilor, și tot atunci a apărut și moda „refațadizării”, adică refacerea unor clădiri vechi din stil secession, în stil modern.
Cartea „Case mari și mijlocii din Oradea interbelică” a apărut la editura Argonaut, iar prețul de vânzare este 110 lei.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.