Clasa zero barat: Clasa pregătitoare aruncă părinţii în pragul disperării

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) a stabilit un nou record în materie de improvizaţie. E vorba de modul în care a gestionat până acum înfiinţarea controversatelor clase zero din învăţământul primar de stat. Experimentul s-a transformat într-o bombă socială cu ceas, căci isteria ce i-a cuprins pe părinţi şi dascăli deopotrivă e abia la început.

În Bihor, clasa zero înseamnă câteva evidenţe clare: nicio şcoală n-a primit încă banii pentru mobilier, formarea noilor cadre didactice va începe doar la finele lui august, manuale nu sunt, problema adaptării toaletelor e nerezolvată, la fel cea a spaţiilor de joacă şi a supravegherii micuţilor în pauze. Colac peste pupăză, cercul vicios al întreţinerii învăţământului de stat din banii părinţilor nu se rupe defel, căci şi "experimentul clasa zero" va fi cofinanţat tot din buzunarele lor.

Generaţia de sacrificiu

Anul şcolar 2012-2013 introduce, în premieră, clasa zero pregătitoare obligatorie. După cum se ştie, pentru copiii născuţi în intervalul 1 septembrie - 31 decembrie 2006 părinţii au avut posibilitatea să opteze între încă un an pe băncile grădiniţei, ori această nouă clasă. În ea sunt înscrişi cei care au împlinit 6 ani până la data începerii anului şcolar ori, la solicitarea părinţilor, şi cei care împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârşitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică e corespunzătoare.

Bihorul va începe anul şcolar, în 10 septembrie, cu 258 de clase zero, care vor funcţiona în 188 de şcoli. Dintre acestea, Oradea va avea 68 de clase, în 45 de şcoli. Per total, generaţia de sacrificiu pe care MECTS va experimenta clasa zero numără 3.546 de suflete, în Bihor. Fiindcă de sacrificiu este vorba...

Şi puţini...

Experimentul pare compromis din start din cauza multor probleme rămase nerezolvate în prag de debut al anului şcolar. Cea mai importantă: nivelul de pregătire al cadrelor didactice. Bihorul are nevoie de 974 de învăţători pentru clasele zero, dintre care 284 sunt posturi titularizabile (contracte pe perioadă nedeterminată) şi 690 de suplinitori (contracte pentru un an). Însă, în urma examenelor, doar 184 de dascăli au obţinut note de peste 7, devenind titulari de catedră, şi abia 367 de suplinitori au intrat pe post (cei cu note între 5 şi 6,99).

După cum spune Claudiu Damian, purtătorul de cuvânt al IŞJ Bihor, "restul de 423 de posturi rămase libere vor fi ocupate, în perioada 20-31 august, prin completări de normă a personalului didactic titular, pretransfer, detaşare ori suplinire".

... şi nepregătiţi

Pe româneşte, pe posturile neocupate vor ajunge suplinitori cei care n-au fost în stare să obţină o notă de trecere la examen, adică ciurucurile, şi debutanţii, cei fără experienţă. Ei vor forma pruncimea din clasa zero, după ce la rândul lor vor fi "formaţi profesional". Şi aici, însă, lucrurile sunt făcute pe de-a-ndoaselea. În opinia Ministerului, două săptămâni de cursuri ar fi suficiente pentru pregătirea unui dascăl care n-a mai lucrat niciodată cu copiii mici dar care trebuie să substituie şi sarcinile educatorului de la grădiniţă, şi pe cele ale învăţătorului de clasa I.

"În Bihor vor exista 7 centre de formare, dintre care 3 în Oradea, în care învăţătorii vor fi instruiţi de formatori selectaţi în Bucureşti. Cursurile se vor desfăşura în două etape, în intervalul 23-31 august şi 1-7 septembrie", spune Daniel Negrean (foto), şeful IŞJ Bihor, care admite că aceste cursuri încep târziu şi nu pot substitui carenţele profesionale ale unora dintre dascălii fără experienţă.

Pe lângă nivelul slab de pregătire, faptul că suplinitorii vor ocupa postul doar pentru un an naşte o altă problemă. Ţâncii care încep în septembrie clasa zero vor învăţa cinci ani cu mai mulţi învăţători, în loc să păstreze acelaşi dascăl în tot ciclul de studiu, lucru dovedit ca fiind în beneficiul copiilor.

Dotări pe banii părinţilor

După ce statul, prin foştii miniştri Daniel Funeriu (inventatorul clasei zero) şi Cătălin Baba, au promis bani suficienţi, astfel încât să nu fie afectat deloc bugetul părinţilor ai căror copii ajung în clasa zero, realitatea la început de an şcolar e alta: Ministerul Educaţiei nu asigură decât minimul de dotări, adică o masă şi un scaun. Restul nu sunt bugetate!

Pentru ca pruncii lor să nu resimtă atât de puternic şocul transferului din atmosfera prietenoasă de la grădiniţă într-o sală de clasă austeră, cu pereţi goi, fără un raft, o planşă ori o jucărie, tot părinţii vor trage scurta. Dacă vor aloca bani, copiii vor avea o clasă dotată, dacă nu, nu. Tot părinţii vor plăti şi pentru caietele speciale, spre marea bucurie a editurilor private. Cât despre eventualele manuale, până acum nu s-a auzit nimic!

Pe de altă parte, unităţile şcolare n-au primit niciun leu de la primării ca să modifice spaţiile sanitare destinate elevilor mai mici. Un exemplu pozitiv, probabil singular, îl dă Liceul Teoretic "Onisifor Ghibu", unde toaleta elevilor din clasele zero este total separată de celelalte.

Învăţătorii bodyguarzi

Dacă la grădiniţă copiii dintr-o grupă erau supravegheaţi de mai multe educatoare şi îngrijitoare, în clasa zero vor avea doar un singur cadru didactic. Care în pauze va trebui să fie cu ochii pe ei şi în clasă, şi pe coridoare, şi la toaletă, şi în curte. În acelaşi timp! Asta pentru că, după cum spune şi şeful IŞJ Bihor, "în timpul programului de şcoală, întreaga responsabilitate pentru siguranţa elevilor din clasele zero le revine învăţătorilor".

Nu ar fi fost de neglijat nici problema delimitării spaţiilor comune de joacă din şcoli, unde ţâncii din clasele zero vor interfera cu "hăndrălăii" din clasele mai mari, fapt ce implică riscuri de accidente ori chiar de violenţe, cărora le pot cădea cu uşurinţă pradă cei mici. Problema aproape nici n-a fost luată în considerare, nici de Minister, nici de mulţi manageri şcolari. În mod "tradiţional", dacă vor ca ţâncii lor să nu fie luaţi în şuturi, tot părinţii vor suporta eventualele extra-dotări ale spaţiilor de joacă din şcoli.

Vânătoarea de învăţătoare

Dintre toate, poate cea mai gravă problemă socială iscată de proiectul clasei zero ţine de ce vor face copiii după finalizarea cursurilor, la ora 12. În puţinele şcoli din Bihor unde funcţionează, programul "after school" (după şcoală) e o binecuvântare pentru părinţi. După orele de la clasă, elevii sunt supravegheaţi de dascăli, iau masa împreună, învaţă şi se joacă într-un mediu protejat, până sunt recuperaţi de părinţi. Ei bine, Ministerul nu a impus tuturor şcolilor în care s-au înfiinţat clasele zero un asemenea program.

În consecinţă, părinţii care nu au norocul de "după şcoală" au pornit o adevărată vânătoare de învăţătoare. "Am fost nevoită să-mi caut o învăţătoare care să aibă grijă de fetiţa mea până când ies de la serviciu, să o ajute la teme, să-i dea de mâncare, să o supravegheze. Soţul meu lucrează de multe ori până seara şi nu am cu cine să o las până la 16", spune o mămică nemulţumită. "Ne-au impus să ducem copiii la şcoală, dar nu s-au gândit cine va avea grijă de ei până termină părinţii serviciul. Ce să facem, să ne pierdem slujba pentru că pruncul merge la şcoală? Este o inepţie!", completează tăticul unei fetiţe de şase ani.
În concluzie, modul improvizat în care s-a pus în practică clasa zero ridică mari dubii asupra eficienţei şi necesităţii acestora. O spun dascălii, la unison cu părinţii ai căror copii devin cobaiii unei reforme transformate în simplă miză politică. Iar efectele se vor oglindi în generaţii...

NICI EI NU CRED
Directorii condamnă reforma prin cârpeli

Mulţi manageri de şcoli nu sunt încântaţi de reformă, cu toate că unii se codesc s-o spună făţiş. Florian Hava, directorul Şcolii "Dacia", e mai reţinut în critici: "Avem suficienţi dascăli, mobilierul s-a comandat, iar banii sunt alocaţi şi vor veni. În privinţa protecţiei copiilor, ne ajută sistemul video intern. Ne adaptăm din mers, totul e să funcţioneze bine"...

Dascăl cu vechime, Mircea Gârba (foto), directorul Şcolii cu Clasele I-VIII nr. 16, nu vede cu ochi buni proiectul. "Trebuiau să se gândească în primul rând la copii. Mai bine îi lăsau la grădiniţă, unde erau mai bine îngrijiţi şi supravegheaţi de cadre specializate. Aşa, au toţi de pierdut, şi părinţii, şi copiii. Nu ştiu cine va câştiga din această reformă. Poate doar editurile care vor profita să vândă materialele didactice pe care ministerul nu le oferă".

Şi mai tranşant e Mihai Vesa, managerul Liceului Teoretic "Onisifor Ghibu". "Am 31 de ani în învăţământ şi, sincer, eu nu sunt de acord cu această reformă. Asta nu e reformă! Sunt numai improvizaţii şi sper ca clasa zero să se oprească de la anul. Nu consider că ceea ce se face acum cu forţa este bine. Pentru nimeni!", e convins Vesa, care spune că implementarea acestui proiect s-a făcut pe negândite şi cu heirupisme.