S-a născut cu fotbalul în sânge. Cum tatăl său juca la FC Bihor, Ricardo a crescut pe stadion, răsfăţat de sportivi şi de suporteri, care prinseseră drag de băieţelul care privea fascinat jocul, ba ar fi intrat şi pe teren.
Motivat de mic să devină un star, şi-a dezvoltat aptitudinile şi caracterul astfel încât a ajuns singurul român selectat de olandezii de la Ajax să facă parte din academia lor de tineret, oferindu-i, pe deasupra, un contract de profesionist pe trei ani. Şi n-a dezamăgit…
Selectat de Arsenal
Singurul copil al fostului jucător Florin Fărcaş (foto), coordonatorul secţiei de fotbal la CSM Oradea, Ricardo a început antrenamentele serioase la 7 ani, la Luceafărul. Deşi e o poziţie mult mai "glorioasă", Ricardo n-a vrut niciodată să fie atacant. A început ca mijlocaş, iar acum e fundaş stânga sau central, după cum îi cer antrenorii. "Ca mijlocaş îţi poţi arăta personalitatea mai mult. Ca fundaş, dacă greşeşti o dată echipa ta poate să ia gol. E un post mai riscant, cu responsabilitate mare, dar îmi place", spune, matur, băiatul.
Pe când abia îşi primise buletinul, abilităţile i-au fost remarcate şi de alţii. Agentul sportiv Cătălin Sărmăşan, de la Liberty Sport Management, l-a chemat la o selecţie regională, cu sute de copii din ţară, unde Ricardo a strălucit. A fost ales de scouterii de la Arsenal să se alăture centrului de copii (Arsenal Elite Academy) din Salonic - Grecia. Deşi asta însemna să-şi lase familia şi prietenii în urmă, n-a ezitat. Tatăl său a fost, însă, mai greu de convins. "E singurul meu copil, m-am gândit că-l voi pregăti eu aici, în ţară. Dar ştiam şi că, într-o zi, s-ar putea să-mi reproşeze că nu l-am lăsat". În plus, ştiu amândoi: în România şansele n-ar fi fost aceleaşi. "A crescut pe lângă mine, a văzut jucători talentaţi care n-au ajuns prea departe", zice Florin.
Fără lacrimi!
La 14 ani, Ricardo s-a mutat în Grecia, unde a început un ritm de viaţă aproape cazon, pe care-l urmează în mare parte şi acum. La Academia Arsenal, avea antrenamente în fiecare zi şi, în plus, făcea şcoală în limba greacă, pe care a trebuit să o înveţe. "Primele luni au fost foarte grele. Eram fără familie, fără prieteni", povesteşte el acum. Atunci, însă, nu s-a plâns. "Am aflat ulterior de la antrenori ce greu i-a fost. Îi ziceam mereu: «Tati, dacă vrei vin după tine, în 12 ore sunt acolo!». Îmi răspundea că e OK", spune Florin.
Timp de doi ani, Ricardo a învăţat tehnică de la antrenori recunoscuţi, iar când Arsenal şi-a desfiinţat centrele de pregătire a fost imediat "harponat" de un alt club celebru, Ajax Amsterdam. În vara anului trecut, când abia împlinise 16 ani, ajutat de agentul său, a mers în teste la clubul olandez, care, văzându-i potenţialul, i-a oferit direct un contract de jucător profesionist pe trei ani. Prin urmare, s-a mutat în Olanda şi a început pregătirea într-unul dintre cele mai puternice şi mai dotate centre pentru copii şi juniori din Europa.
Disciplină şi plăcere
În scurt timp, orădeanul a început să fie asemuit lui Cristian Chivu, o legendă a clubului, care la Ajax a purtat banderola de căpitan. La fel ca acesta, Ricardo este stângaci, e fundaş şi îşi ia pasiunea în serios. "Prima dată când l-am văzut, am avut impresia că-l văd pe Cristi Chivu. E singurul român din Academia Ajaxului şi e o mândrie pentru noi", spune George Ogăraru, antrenor şi manager de juniori la Ajax.
Din 2016, Ricardo locuieşte cu o familie din Olanda, plătită de club să-l găzduiască şi să-l facă să se simtă ca acasă sau măcar pe aproape. E dus în fiecare zi cu maşina la antrenamente, la masă şi la lecţiile de olandeză, fiindcă e limba în care se discută totul la Ajax. Când are ceva timp liber ţine să se odihnească. "Antrenamentele sunt destul de dure şi trebuie să fiu pregătit fizic. Vreau şi trebuie să mă duc la pregătiri cu zâmbetul pe buze. Dacă nu faci fotbal cu plăcere, mai bine nu faci deloc", spune tânărul.
Campion ambiţios
Aceasta e atitudinea care i-a adus primele trofee în Olanda: titlul naţional la categoria U17, câştigat la începutul lunii mai, şi trofeul unui turneu internaţional, în finală olandezii învingându-i pe tinerii de la Bayern Munchen.
Deşi este deja o mică vedetă, lui Ricki, cum îi spun colegii, nu i se urcă la cap. "Cei de la Arsenal ziceau că dacă în Anglia ar fi talentele din România, ar fi mereu campioni europeni şi mondiali. Doar că la noi, de la o vârstă, fotbaliştii se pierd", spune orădeanul, decis să nu fie unul dintre aceştia. El îi admiră pe Sergio Ramos, de la Real Madrid, şi pe Gerard Pique, de la Barcelona, echipă la care visează să joace într-o zi.
Până atunci, însă, după o scurtă vacanţă petrecută acasă, Ricardo s-a întors în ţara lalelelor, căci în sezonul ce urmează va juca la echipa U19 a clubului. "Acolo, dacă ai meciuri foarte bune, poţi face pasul rapid spre echipa mare. Deja la U19 totul e posibil", spune tânărul. Şi, până acum, şi-a transformat toate şansele în certitudini...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.