Ce-ai cu mine, măi vecine? Convieţuirea în condomenii îi face pe orădeni dependenţi de vecini chiar şi în chestiunea confortului din propria casă

Staţi într-o curte la comun cu alţii şi vreţi să treceţi pe gaz? Locuiţi la bloc şi vreţi să vă înlocuiţi instalaţiile? Sunteţi coproprietarul unei case şi vreţi să reabilitaţi faţada imobilului?

Ghinion! Aveţi nevoie de acordul şi de contribuţia financiară a vecinilor. Iar dacă aceştia refuză, începe calvarul. "Sunt sute de orădenii care ar vrea să-şi crească nivelul de confort şi nu pot pentru că depind de vecini", spune viceprimarul Mircea Mălan.

Iarna vrajbei noastre...

Cea mai aspră iarnă din ultima jumătate de secol a răcit până şi relaţiile dintre vecini. Oameni care au convieţuit decenii întregi, dacă nu în armonie, măcar în acceptare reciprocă, au ajuns să se certe pe drepturile şi obligaţiile asupra imobilelor pe care le împart. Spre exemplu, lumea curţilor comune e împărţită între orădeni care ar renunţa la serviciile Termoficare pentru a se racorda la reţeaua de gaz şi vecinii care se opun, deseori din motive aberante.

"La mine în casă abia dacă sunt 19 grade, deşi apartamentele de la stradă au căldură. Degeaba am făcut reclamaţii. Termoficare spune că problemele sunt pe instalaţia noastră de încălzire. Ca să nu am discuţii cu nimeni, am vrut să mă racordez la gaz, dar nu mă lasă vecinii", povesteşte Florina, deţinătoarea unui apartament din centru.

Femeia n-a reuşit să-şi înduplece colocatarii sub nicio formă. "Vecinii nu mă lasă să-mi trag gazul pe sub geamurile lor spunând că se tem de explozii, dar nici să sparg curtea ca să îngrop conducta, pentru că nu vor deranj", se plânge orădeanca. În final a renunţat, doar ca să nu se certe cu vecinii.

La mâna vecinilor

Deşi situaţia nu este singulară, Distrigaz Vest, operatorul licenţiat în distribuţia gazului, nu are o evidenţă a acestor cazuri. "În 12 ani, la mine a ajuns un singur caz în care vecinii se opuneau racordării unui consumator, invocând că va scădea presiunea, dar până la urmă s-a rezolvat", spune directorul Mircea Lazăr (foto).

Directorul sugerează, însă, că solicitanţii nu au mai ajuns la Distrigaz deoarece credeau că luptă pentru o cauză pierdută. "Dacă CF-ul anexat cererii de racordare indică o proprietate comună, atunci e necesar acordul tuturor proprietarilor. Fiind proprietate comună, ar trebui să existe o asociaţie de proprietari în care oamenii discută şi hotărăsc. Noi nu putem interveni", zice Lazăr. Aşa că, practic, solicitantul e la mâna vecinilor.

Orădeanul poate încerca o înţelegere amiabilă, obligându-se să readucă la starea iniţială zona afectată de lucrări sau, dimpotrivă, se poate plânge unei instanţe că nu este lăsat să se racordeze la gaz. "Solicitantul îşi poate da vecinii în judecată. Dreptul la proprietate al acestora încetează când devine abuz. Pe logica asta ar însemna ca orădenii care nu au apă sau canalizare să nu se poată lega niciodată la reţele dacă nu vor vecinii, ceea ce e absurd!", spune avocatul Mircea Ursuţa. 

Tabere pe etaje

Cele mai frecvente dispute au loc, însă, în rândul vecinilor de scară. Obligaţi să împartă spaţii comune, de la beci şi acoperiş la casa scărilor şi instalaţia de termoficare, oameni de condiţii şi cu concepţii diferite intră inevitabil în conflict. "Sunt nenumărate situaţii în care locuitorii apartamentelor de la etajele superioare reclamă că nu au căldură pentru că instalaţia veche de 40 de ani este colmatată, în vreme ce vecinii de la primele etaje spun că totul e OK", povesteşte Cristian Ile (foto), administrator de asociaţie.

Cazul Deliei, proprietara unui apartament din strada Moldovei, este cel mai bun exemplu. "De când există blocul, la mine în apartament a fost frig tot timpul. Instalaţia a fost proiectată prost, iar apoi s-a mai şi înfundat. Am încercat să-mi conving vecinii să înlocuim ţevile, dar nu vor". Obligată să-şi încălzească locuinţa cu radiatoare, femeia ia în calcul varianta să-şi înlocuiască reţeaua doar din propriul apartament.

"Cunosc multe cazuri în care, pentru că nu s-au putut înţelege cu vecinii, şi-au înlocuit conductele doar locuitorii etajelor superioare. Problema e că, reţeaua fiind telescopică, rugina obturează ţevile de la etajele superioare, care sunt mai înguste, deci nu rezolvi nimic", zice administratorul Ile.

Cu de-a sila

Dacă în cazul curţilor comune orădenii nu au prea multe mijloace de presiune asupra vecinilor, locuitorii de la bloc pot invoca Legea 230/2007 privind asociaţiile de proprietari. "Oamenii fac o şedinţă de scară şi, dacă jumătate plus unu convin să înlocuiască reţeaua, pot începe să adune bani pentru lucrări", spune Mariana Tiurbe (foto), consilier în cadrul Primăriei.

În principiu, costurile se ridică pe la 280 lei pe calorifer, aşa că fiecare îşi poate calcula cam cât ar avea de plată. Odată stabilită investiţia, contribuţia pe apartament se afişează în capul listei de cheltuieli din casa scării şi se plăteşte eşalonat. "Cei care nu vor să contribuie îşi pot plăti întreţinerea şi fără banii pentru ţevi, dar suma este purtătoare de penalităţi, iar după 90 de zile asociaţia îi poate acţiona în instanţă pentru recuperarea ei", zice Tiurbe.

În plus, la sesizarea asociaţiei, municipalitatea poate amenda vecinii "rebeli" cu sume între 500 şi 3.000 lei. "Legea obligă toţi vecinii la întreţinerea părţilor comune din imobil. Dacă a fost anunţat cu 5 zile înainte, proprietarul e obligat inclusiv să permită delegatului asociaţiei să îi intre în apartament ca să-i înlocuiască elemente din proprietatea comună", susţine consilierul. Tiurbe recunoaşte, însă, că foarte rar se ajunge în astfel de situaţii: "Decât să se certe cu vecinii, majoritatea se lasă păgubaşi"...

Calea judecăţii

Cele mai mari tensiuni au izbucnit anul acesta, după ce Primăria Oradea a instituit supraimpozitarea cu 400% pentru a determina coproprietarii la reabilitarea faţadelor. Municipalitatea a trimis somaţii către proprietarii de apartamente din 254 de clădiri. Dintre aceştia, până săptămâna trecută doar deţinătorii a 19 imobile au scăpat de supraimpozitare fiindcă ar fi făcut demersuri pentru începerea lucrărilor.

"Sunt foarte mulţi orădeni care şi-ar reabilita clădirea, dar nu pot fiindcă vecinii se opun, fie pentru că nu au bani, fie pentru că nu-i interesează", povesteşte viceprimarul Mircea Mălan (foto). Edilul a fost la rându-i supraimpozitat pentru locuinţa pe care o deţine într-o curte comună din centrul oraşului, căci nu s-a putut înţelege cu vecinii. "Există inclusiv situaţii în care orădeni scutiţi de impozit prin lege refuză să contribuie la lucrări. Practic, sunt sancţionaţi cei care vor să-şi reabiliteze faţadele din cauza celor care nu vor să facă nimic", explică Mălan absurdul situaţiei.

Dacă nu se înţeleg de bună voie, vecinii nu pot decât să se dea în judecată. "Proprietarii afectaţi pot cere instanţei să îi oblige pe vecini să contribuie şi ei la costul lucrărilor", spune avocatul Ursuţa. Doar că aceste procese sunt şi cele mai urâte. Durează cu anii, supraimpozitarea se aplică oricum, iar cearta din instanţă se mută şi rămâne în curtea casei. Poate pe vecie...

VECINI "BUNI"
Alo, Poliţia Locală?

În ciuda folclorului urban, relaţiile din condomenii nu sunt nici pe departe cordiale. Anul trecut, Poliţia Locală a intervenit la peste 1.500 reclamaţii din partea orădenilor care se plângeau de vecini. "Oamenii sunt mult mai sensibili, reclamă orice, de la lucrări făcute în apartament, cele mai dese, la muzica dată tare sau la faptul că vecinii ţin câini sau pisici", spune directorul Poliţiei Locale, Cristian Beltechi (foto).

Culmea, majoritatea reclamaţiilor nici măcar nu se confirmă. "Verificăm fiecare plângere şi abia dacă în 30-40% din cazuri se constată fapta reclamată. În majoritatea cazurilor descoperim la faţa locului că omul nu lucrează fără autorizaţie şi nu încalcă orele de linişte. Într-adevăr, lucrările de renovare provoacă un deranj, dar n-ai ce face", zice şeful Poliţiei Locale.