Chiar dacă 2020 va rămâne în istorie ca anul pandemiei, în care oameni din lumea întreagă s-au ascuns în propriile case, pentru a se proteja de virusul Sars-Cov-2, un orădean a găsit "scuza" perfectă pentru a petrece timpul în aer liber: sportul.
Pasionat de atletism din copilărie, Cristi Marian le oferă orădenilor imboldul necesar pentru a-şi pune corpul în mişcare. Săptămânal, îi invită la alergări în aer liber, în Parcul Brătianu sau într-o pădure aflată dincolo de dealurile oraşului. "Natura îţi oferă o energie incredibilă", spune el. Tocmai de aceea, Cristi îi îndeamnă pe sportivii amatori nu doar să respecte natura, ci şi să o ajute.
De la culturism, la atletism
Orădeanul Cristian Marian, acum în vârstă de 45 de ani, a fost toată viaţa pasionat de sport. "Când aveam 17 ani, nu mă puteam decide între atletism şi bodybuilding (n.r. culturism). Făceam sală intensiv şi am ajuns la 100 de kilograme. Nu eram gras, ci un pachet de muşchi", povesteşte el. Statura sa impozantă l-a făcut să-şi aleagă şi meseria: om de ordine la evenimente de genul concertelor cu un număr mare de participanţi.
Avea vreo 22 de ani când, privindu-se în oglindă, şi-a dat seama că nu mai găseşte nicio plăcere în culturism. "Nu mai vedeam sensul statului într-o sală, printre aparate". S-a reapucat, aşadar, de atletism, descoperind că se simte mai bine ca niciodată. "Libertatea pe care o simt când alerg nu pot să o compar cu nicio altă senzaţie", zice Cristi.
Şi-a schimbat radical stilul de viaţă, ajungând la 75 de kilograme, ceea ce i-a făcut alergarea mai uşoară şi mai plăcută. Procesul de transformare n-a fost uşor, dar nu regretă deloc că a abandonat "bagajul de muşchi" în favoarea corpului suplu, potrivit pentru un atlet.
Pauză de 12 ani
Cristi a practicat atletismul doar din plăcere, ca amator. Totuşi, ambiţios ca un profesionist, îşi cronometra atent fiecare tură. "Îmi place la nebunie viteza. Am început să mă antrenez pe distanţe scurte, de 1.000 de metri, iar recordul personal este de 2 minute 30 de secunde. Cu timpul, am început să alerg pe distanţe lungi, de 10 şi 12 kilometri. După patru luni de pregătire, am alergat la primul semimaraton, 21 kilometri", povesteşte el.
Şase ani a alergat constant, până când o problemă de sănătate l-a forţat să se oprească, o bună bucată de timp. Restartul a venit greu, în 2017, după nu mai puţin de 12 ani de pauză. "Nişte prieteni au participat la triatlonul Iron Man, organizat de clubul XTerra. M-am dus să-i susţin şi mi-aş fi dorit să fiu în locul lor. Îi admiram, pentru că ştiam că nu este uşor să participi la un asemenea concurs, dar totodată am simţit o energie de nedescris", spune Cristi. Atunci a decis nu doar să se reapuce de alergat, ci să îi convingă şi pe alţii "s-o ia la fugă".
Alergări în grup
Împreună cu un prieten, Sorin Motoc, la rându-i pasionat de sport dintotdeauna, în urmă cu trei ani, Cristi a fondat Asociaţia Club Sportiv Speed Runners (în traducere, alergători de viteză), cu scopul de a-i determina pe orădeni să facă mişcare, sub sloganul "Aleargă fără limite". De-atunci, în fiecare miercuri seară, în Parcul Brătianu, organizează alergări de grup, la care oricine poate participa gratuit. De asemenea, duminica dimineaţa, pasionaţii sunt invitaţi la alergare în pădurea din Săldăbagiu de Munte.
"Alergările de grup te ambiţionează. Mulţi ar începe să alerge, dar n-au cu cine, nu ştiu unde, nu găsesc motivaţia necesară", explică Cristi. Grupul Speed Runners este format exclusiv din amatori, care se încurajează reciproc. Vara, când vremea e mai bună, se-adună chiar şi câte 40 de atleţi. Chiar dacă numele grupului sugerează viteza, Cristi garantează că nimeni nu rămâne în urmă: "Ne adaptăm după capacitatea fiecăruia".
Pădurea din poveste
Cristi a descoperit pădurea din Săldăbagiu când şi-a reluat antrenamentele de alergare şi a fost surprins să vadă că, la mică distanţă de centrul Oradiei, este ascuns un asemenea refugiu plăcut. Tocmai de aceea a creat trasee prin toată pădurea. "Până la filigoria amplasată la mică distanţă după intrarea dinspre oraş, este o pădure normală. Dacă te adânceşti, parcă intri într-o poveste. Are nişte văi şi nişte peisaje minunate, şi este plină de căprioare", spune bărbatul.
Din nefericire, însă, oamenii au pângărit şi zonele mai puţin accesibile din pădure. Atleţii Speed Runners au găsit printre copaci gunoaie de tot felul, de la PET-uri la televizoare, motiv pentru care la începutul verii au mers voluntar şi au adunat gunoaiele. "Vom mai face astfel de acţiuni, şi în alte zone. Natura este o sursă generatoare de energie pozitivă şi e chiar păcat să fie murdară", zice Cristi.
Titanii Munţilor
De asemenea, Speed Runners şi-a propus să organizeze evenimente sportive de masă. Anul acesta, trebuia să aibă loc Circuitul Titanii Munţilor României, o serie de trei evenimente de alergare montană. Pandemia a permis să se ţină doar unul singur, Winter Wolf Race, în ianuarie, înainte de izbucnirea crizei, în aceeaşi pădure de lângă Oradea, la care au participat sute de sportivi. În vară, ar fi trebuit să urmeze maratonul Oxigen Plus, în Padiş, iar apoi şi maratonul Legendele Toamnei, tot la Săldăbagiu. "Vedem în ianuarie cum va fi, dacă le putem programa". Toate aceste competiţii vor fi deschise amatorilor.
Până atunci, în fiecare miercuri şi duminică, Cristi şi ceilalţi "alergători de viteză" îi aşteaptă pe doritori la alergările de grup. "Sportul transformă viaţa, pas cu pas", zice preşedintele asociaţiei. El, unul, vorbeşte din proprie experienţă...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.