După ce au reuşit să fugă din calea războiului, lăsându-şi soţii în urmă pentru a apăra ţara, mai multe ucrainence au fost obligate să aştepte, joi, obosite şi încă speriate, împreună cu micuții lor, la frontiera Borş I, pe sensul de ieşire din ţară.
În jurul prânzului, cozile de maşini se întindeau pe sute de metri, iar refugiaţii ucraineni spuneau că aşteaptă să treacă în Ungaria de mai de 10 ore. "Este teribil! Sunt obosită, vreau să mănânc şi să fac un duş", "Nimănui nu-i pasă că avem copii mici cu noi" - şi-au vărsat năduful câteva dintre refugiate...
"Nimeni nu ne ajută"
Refugiaţii ucraineni, majoritatea mame cu copii, se aflau joi, în jurul prânzului, în propriile mașini, dispuse pe trei artere separate la punctul de frontieră româno-maghiar Borş - Ártánd.
Mulţi dintre ei stăteau acolo încă din noaptea trecută. "Aşteptăm aici de 14 ore! Nimeni nu ne spune nimic. Înţeleg doar că poliţiştii aceştia de frontieră nu lucrează cum ar trebui. Avem un copil mic care nu mai are răbdare. Este groaznic", a povestit BIHOREANULUI, în limba engleză, Olga (foto), o tânără care îşi doreşte să ajungă în Germania împreună cu familia ei.
O altă tânără, Alina (foto jos), care se afla în maşină împreună cu băieţelul ei şi câinele familiei s-a plâns BIHOREANULUI că aştepta la coadă de nu mai puţin de 15 ore.
"Este teribil! Sunt obosită, vreau să mănânc şi să fac un duş dar nu pot. Este groaznic ce se întâmplă. Nu se gândesc că avem cu noi copii mici. Sunt oameni care au copii de 6 luni aici şi nu înţelegem de ce nu ne lasă să mergem în faţă. Aici e Europa, dar nu pare a fi... Nimeni nu ne ajută", a spus ucraineanca, vizibil epuizată.
Alina a fugit în urmă cu o săptămână din Harkov, oraş ţintă al bombardamentelor ruseşti, iar de atunci a locuit la un hotel, în România.
"E foarte greu"
BIHOREANUL a discutat şi cu o ucraineancă originară din Cernăuţi, care ştie limba română şi a povestit prin ce a trecut în ultimele zile, de când a început războiul.
"Am fugit din Ucraina acum patru zile. N-am plecat mai devreme pentru că noi credeam că se vor mai linişti lucrurile, dar acum nu mai avem speranţă. Am decis să plecăm şi de atunci suntem în România. Aşteptăm aici (n.r. la frontiera Borş) de azi-noapte de la 1. E foarte greu. Avem copii mici şi nu mai rezistă", a povestit Maria (foto), care a adăugat că nu-i este uşor nici să vorbească din cauza oboselii.
Niciun refugiat abordat de BIHOREANUL nu ştia care este motivul pentru care aşteaptă atât de mult la frontiera dintre România și Ungaria.
"Poliţiştii doar ne ghidează pe unde să mergem. Nu ne explică care este situaţia, ne-au spus doar că avem de aşteptat circa 4 - 5 ore, dar de atunci au trecut deja două ore, iar maşina noastră nu s-a mişcat deloc. Dar asta este, îndurăm şi sperăm să ajungem în Italia, la mătuşa mea", a povestit Iulia.
Ucraineanca era însoţită de fiicele ei, de 5 ani şi 14 ani, şi a spus că stă în aşteptare la frontieră de 13 ore.
Pe cele trei artere, repartizate la Borş - Ártánd pentru cetăţenii non-UE, se mai numărau şi câţiva moldoveni, unii dintre ei mergând la muncă în străinătate.
Poliţiştii maghiari fotografiază şi amprentează
BIHOREANUL a relatat joi situaţia de la punctul de trecere a frontierei Borş, unde s-au creat timpi mari de aşteptare, mai ales pentru cetăţenii din ţări non-UE după ce autorităţile maghiare au dispus efectuarea de "verificări suplimentare amănunţite" în cazul tuturor refugiaţilor ucraineni care nu posedă paşapoarte biometrice (ce conţin date biometrice de identificare, cum ar fi amprentele).
Cum mulţi dintre refugiaţi nu au documente, autorităţile maghiare le iau amprentele acestora şi le fotografiază documentele de identificare, ori le fac chiar lor fotografii, în cazul cetăţenilor care nu au niciun tip de documente.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.