Venită în Bihor la mijlocul anilor '90 cu sora sa, Paraschiva, pusă stareţă la Mănăstirea Bunavestire din cartierul Episcopia, Maica Mina Bădilă a absolvit, la fel ca ea, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Oradea, după care a primit de la fostul primar Petru Filip 10 hectare pentru a-ÅŸi ridica aÅŸezământul din strada Făcliei pe care, de atunci, îl conduce cu mână de fier. Maica Mina nu s-a mulÅ£umit, însă, cu atât, astfel că a mai pus ochii ÅŸi pe alte aproape 25 de hectare, eliberate de fosta unitate de tancuri în marginea ÅŸoselei de centură.

Pentru a se înstăpâni pe ele, Mănăstirea s-a judecat cu Guvernul ÅŸi cu Primăria, iar anul trecut, după ce a pierdut procesele, a inventat o ÅŸmecherie pentru a nu rămâne, totuÅŸi, fără teren: l-a dat pe 80 de ani unei firme conduse de o bigotă bănuită de schizofrenie. Motivul declarat de ambele părÅ£i e halucinant: SRL-ul ÅŸi Mănăstirea, ca părÅ£i ale unei "ReÅ£ele Energetice a Bisericilor Ortodoxe", vor folosi pământul pentru a face din România o adevărată "grădină a Maicii Domnului" din punct de vedere energetic...

Ochii pe pământ

În 2005, la un an după ce România intra în NATO ÅŸi, ca urmare, trebuia să-ÅŸi desfiinÅ£eze unităţile militare combatante din apropierea graniÅ£elor vestice, stareÅ£a Mănăstirii Sfintei Cruci, Maica Mina Bădilă, vedea în integrarea euro-atlantică o "oportunitate" cât un miracol: printre unităţile dislocate din Oradea se număra ÅŸi UM 01343, posesoarea a peste 24 de hectare numai bune să sporească averea Mănăstirii. După un lobby demn de iezuiÅ£ii papistaÅŸi, stareÅ£a a obÅ£inut o Hotărâre de Guvern (HG 1043/2005), prin care Mănăstirea primea în administrare (nu în proprietate!) un teren de 8.764 mp ÅŸi un altul de 238.426 mp din incinta fostului tancodrom, "în vederea realizării unei producÅ£ii agricole necesare traiului celor 70 de călugăriÅ£e".

Minunea nu a Å£inut decât trei ani, timp în care Mina a sperat în zadar că Mănăstirea va deveni proprietară cu acte pe teren. ExplicaÅ£ia? Fost secretar general al Guvernului ÅŸi pregătit să devină primar al Oradiei, Ilie Bolojan îl convingea pe premierul Tăriceanu să emită un alt act normativ, HG 1.561/2008, prin care cele 24,71 hectare erau trecute din domeniul public al Statului Român ÅŸi administrarea Mănăstirii în proprietatea publică a Municipiului Oradea ÅŸi administrarea Consiliului Local.

Cuvioasă la procese

Neîmpăcată cu pierderea terenului care chiar ÅŸi în criză valora 8,5 milioane euro, în ianuarie 2009 Mina a intentat Guvernului un proces la Curtea de Apel BucureÅŸti, cerând anularea HG 1.561/2008. Motivele? "Guvernul a acÅ£ionat discreÅ£ionar ÅŸi nu s-a consultat cu Mănăstirea" (ca ÅŸi cum era obligat!), iar călugăriÅ£ele au rămas fără mijloace de subzistenţă, fiind nevoite să facă naveta cu autobuzul până "în apropierea municipiului Turda" pentru a munci un teren! În plus, pe o parte din teren s-a pus "fundaÅ£ia unui schit". Detaliu adevărat, dar ruÅŸinos, căci în toamna lui 2008 episcopul Sofronie sfinÅ£ise terenul, iar Mina poruncise turnarea unei fundaÅ£ii deÅŸi nu avea nici acte de proprietate, nici autorizaÅ£ie de construcÅ£ie! Fapt pentru care, de altfel, Mănăstirea avea să fie amendată cu 1.000 lei ÅŸi obligată să demoleze construcÅ£ia ilegală.

Ca proprietar, Primăria Oradea a făcut cerere de intervenÅ£ie în proces, dar Curtea de Apel BucureÅŸti i-a respins solicitarea. Ulterior, după ce Guvernul (a cărei conducere între timp o preluase Emil Boc) a manifestat o suspectă lipsă de interes pentru a se apăra, Curtea a dat câÅŸtig de cauză reclamantei, anulând în aprilie 2010 actul normativ emis de Tăriceanu. Pe 24 martie 2011 Înalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie a desfiinÅ£at decizia CurÅ£ii de Apel, recunoscând Municipiul Oradea ca proprietar de drept al celor 24,71 hectare. Mai ales că, între timp, Primăria a prezentat instanÅ£ei ÅŸi actele de carte funciară ce atestau că a deÅ£inut terenul până în anii '50, când acesta a fost trecut în administrarea Armatei.

Contractul-minune

În loc să se împace cu gândul că nu primeÅŸte ceea ce nu i se cuvine, Maica Mina a recurs la un truc vecin cu Codul Penal. Concret, pentru că nicio altă instanţă nu este "mai superioară", a apelat la o cale de atac extraordinară împotriva deciziei ÎCCJ, cerând aceleiaÅŸi instanÅ£e revizuirea propriei sentinÅ£e. Avocata ei, Monica Moraru, susÅ£inea că Mănăstirea a intrat în posesia unei noi probe, pe care "din motive independente de voinÅ£a noastră" n-a putut-o prezenta anterior, ÅŸi anume un contract de comodat încheiat de stareţă cu o anume Iulia Platona, patroana firmei Pivex Platform SRL din Oradea.

Potrivit documentului încheiat la 27 februarie 2011 la notarul Ioana Bot (fiica deputatului Octavian Bot, pe atunci PDL), Mănăstirea ceda până în 27 februarie 2091 folosinÅ£a gratuită a terenului, pentru ca firma să-l utilizeze pentru "interconectarea reÅ£elelor Pivex Platform de transport a energiei din România spre ţările UE, producÅ£ie de energie verde, terminal transport, aeroporturi/heliporturi, antene radio ÅŸi turnuri de comunicaÅ£ii".

Firma a atacat ÅŸi ea decizia ÎCCJ tot printr-o cerere de revizuire, motivată cu "importanÅ£a geopolitică ÅŸi geostrategică a Programului Pivex Smart Grid Black Sea" ÅŸi cu "necesitatea de accesare a fondurilor europene care asigură României un rol strategic în arhitectura regională a Mării Negre Black Sea ÅŸi în Strategia Dunării". Practic, atât stareÅ£a cât ÅŸi patroana arătau că, vezi Doamne, terenul ar fi imperios necesar pentru un program de importanţă europeană, astfel încât interesul local al Primăriei, ca proprietar, ar păli în comparaÅ£ie cu cel al Statului, de a deveni un "jucător" pe piaÅ£a energetică europeană.

Tăcere monahală, delir de enoriaşă

BIHOREANUL a încercat să afle dedesubturile afacerii, dar s-a izbit parcă de un zid impenetrabil. Căutată la Mănăstire, Mina a poruncit unei călugăriÅ£e să spună că nu se afla acolo, pentru ca apoi, fiindcă reporterul a surprins-o, să-i refuze orice discuÅ£ie. "Dacă vă temeÅ£i de Dumnezeu, nu puneÅ£i întrebări!", a decretat ea, poftindu-l pe jurnalist să plece.

În schimb, Platona, pe care BIHOREANUL a căutat-o iniÅ£ial la sediul firmei din strada Cuza Vodă (o casă incredibil de sărăcăcioasă ÅŸi dărăpănată) ÅŸi despre care a aflat că fusese până acum 4 ani lector la Facultatea de ÅžtiinÅ£e Economice, după care s-a mutat la BucureÅŸti, a oferit o lungă predică telefonică. Întâi despre importanÅ£a energiei verzi ÅŸi oportunitatea ca România "să joace un rol geostrategic ÅŸi geopolitic fără egal în SpaÅ£iul Mării Negre", apoi despre cât este ea de credincioasă.

După 10 minute, femeia a pus brusc punct "dialogului" în momentul când reporterul i-a cerut să precizeze scopul ÅŸi conÅ£inutul contractului de comodat. "Nu vă spun, pentru că vorbiÅ£i nepoliticos. Nu e politicos să spuneÅ£i "Maica Mina", ci "SfinÅ£ia Sa"", a cerut Platona, pentru ca apoi să promită, cu multă greutate, că va acorda jurnalistului "o audienţă de 10-15 minute după data de 20 martie, pentru că până atunci agenda mea profesională este extrem de încărcată, fiindcă eu locuiesc ÅŸi la BucureÅŸti ÅŸi la Bruxelles". Nu fără a preciza, grijulie: "Vă primesc, dar numai dacă până atunci veÅ£i Å£ine post ÅŸi faceÅ£i o pregătire duhovnicească corespunzătoare!". No comment...

Poliloghie "bruxelleză"

În pofida străşniciei cu care Maica Mina ÅŸi patroana SRL-ului încearcă să păstreze secretul afacerii făcute, BIHOREANUL a aflat că ambele femei joacă la cacealma. Iar asta pentru că Pivex Platform nu are, în realitate, nicio contribuÅ£ie în vreo activitate de producÅ£ie ÅŸi transport a energiei dinspre România spre statele membre UE, ÅŸi nici nu poate avea, întrucât deÅ£ine doar un acord de principiu prin care se angajează să sprijine politica europeană de reducere a poluării prin promovarea alternativelor "verzi".

O spune chiar singura piesă nouă depusă la dosarul procesului de revizuire, un aÅŸa-numit "acord de parteneriat între DirecÅ£ia Generală pentru Energie a Comisiei Europene ÅŸi AsociaÅ£ia Pivex Energy Municipality", încheiat la 11 iunie 2011. Impresionabil doar pentru proÅŸti, documentul e, însă, apă de ploaie, căci nu conÅ£ine nicio referire la faptul că UE ar acorda fonduri europene pentru vreun proiect, fiind un acord general între DirecÅ£ia de specialitate a CE ÅŸi un ONG pe care Platona l-a creat paralel cu SRL-ul Pivex Platform. "S-a hotărât de a recunoaÅŸte Pivex Energy Municipality ca susÅ£inător al Acordului de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. Pivex Energy Municipality se angajează să promoveze Pactul prin traducere de materiale promoÅ£ionale, să apere interesele comune pe plan naÅ£ional ÅŸi european, să joace rolul de intermediar între membrii săi ÅŸi Biroul de la Bruxelles al Pactului Primarilor pentru reducerea poluării".

De asemenea, într-un act anexă se vorbeÅŸte despre un "Program Pivex realizat în asociere cu Bisericile Ortodoxe pentru dezvoltarea unei reÅ£ele energetice inteligente (sic!) ÅŸi racordarea la alte reÅ£ele din SpaÅ£iul Mării Negre", "Biserica Ortodoxă" fiind definită ca "producător ÅŸi beneficiar de energie produsă ÅŸi transportată prin reÅ£eaua inteligentă Pivex". Conform actului, "ReÅ£eaua Inteligentă Pivex are rolul de a transporta din regiunea Mării Caspice o parte din energia suplimentară necesară pentru a diminua capacităţile nucleare în unele ţări europene".

În fine, despre Mănăstirea Sfintei Cruci se arată că e "membră a AsociaÅ£iei Pivex Energy Municipality ÅŸi a ReÅ£elei Energetice Pivex a Bisericilor Ortodoxe, implicată în coordonarea reÅ£elei de sfinte Biserici ÅŸi sfinte Mănăstiri pe teritoriul cărora va fi construită ReÅ£eaua Inteligentă Pivex de transport a energiei". Din nou, orice alte comentarii sunt de prisos...

Relevanţă zero

Cum era de aÅŸteptat, Primăria a cerut ÎCCJ să respingă cererile Mănăstirii ÅŸi SRL-ului de revizuire, argumentând, pe de o parte, că aÅŸa-zisul contract de comodat nu are nicio importanţă în ce priveÅŸte dreptul de proprietate al oraÅŸului asupra terenului, iar pe de alta subliniind că în acordul invocat nici măcar nu este parte SC Pivex Platform SRL, ci AsociaÅ£ia Pivex Energy Municipality. Adică fundaÅ£ia creată paralel cu firma, faţă de care nicio autoritate europeană nu ÅŸi-a luat vreun angajament financiar de a-i da fonduri, din simplul motiv că nici aceasta nu este proprietară sau chiriaşă legală a unui teren pe care să-ÅŸi deruleze eventuale proiecte europene.

JuriÅŸtii Primăriei au obiectat, de asemenea, că "dacă anterior, Mănăstirea a invocat în proces un interes specific instituÅ£iilor de cult religios, acum a convertit acel interes într-unul economic, pe care a încercat să-l alăture unui interes general european privind utilizarea energiilor nepoluante".

"În plata Domnului"

Primarul Ilie Bolojan e convins că pretinsul contract de comodat încheiat de Maica Mina ÅŸi patroana Pivex Platform SRL nu e decât "un artificiu care să dea aparenÅ£a unei baze legale pentru dorinÅ£a Mănăstirii de a folosi în continuare terenul oraÅŸului". AÅŸa că, spre deosebire de dăţile trecute, când nu a pretins ca Mănăstirea să achite Primăriei vreun leu pentru cheltuielile de judecată, acum a decis să întoarcă foaia. "Nu se poate ca juriÅŸtii noÅŸtri să fie purtaÅ£i pe drumuri la BucureÅŸti ÅŸi municipalitatea să cheltuiască bani pentru proces, iar partea care pierde să nu plătească".

PoziÅ£ia primarului este, totuÅŸi, foarte blândă, căci dacă Bolojan s-ar îndârji i-ar putea pricinui Maicii Mina mult mai mult rău. Potrivit Codului Civil, contractul de comodat dintre aceasta ÅŸi patroana Pivex SRL poate fi socotit ca un "contract în simulaÅ£ie", încheiat pur formal, pentru a ascunde scopul real, care este acela de a păstra în mod mascat, printr-un interpus, folosinÅ£a terenului.

Ceea ce, în limbaj penal, s-ar numi înÅŸelăciune, infracÅ£iune pedepsită cu închisoarea între 3 ÅŸi 15 ani. Poate, cine ÅŸtie, spre deosebire de primarul care a hotărât s-o lase pe Maica Mina "în plata Domnului", se va găsi totuÅŸi vreun procuror care va fi mai decis să cerceteze ÅŸi să ceară aici, pe pământ, pedeapsa cuvenită pentru potlogăria cuvioasei stareÅ£e...

STÄ‚REÅ¢IE PE HOÅ¢IE
Mănăstire cu japca

Râvna cu care feÅ£ele bisericeÅŸti ortodoxe vânează terenuri din patrimoniul oraÅŸului a început în anii '90, chiar Mănăstirea Sfintei Cruci fiind ridicată pe un teren furat din domeniul public cu complicitatea conducerii de atunci a Primăriei. Povestea a început în 1992, când consilierul economic Vasile Sabău ÅŸi episcopul Ioan CriÅŸanul cereau Primăriei "refacerea patrimoniului spiritual ÅŸi moral al Episcopiei", adică un teren "pentru construirea unui schit", cu indicaÅ£ia că "cel mai potrivit este cel din strada Făcliei 24, aflat în folosinÅ£a StaÅ£iunii de Cercetări Pomicole". IniÅ£ial, primarul Petru Filip a respins cererea, argumentând corect că legea nu permitea decât reîmproprietărirea parohiilor ÅŸi mănăstirilor din mediul rural. După trei ani, însă, în 1994, acelaÅŸi Filip a încălcat legea, semnând pentru 9,03 hectare acordate nu Episcopiei, ci Mănăstirii Sfintei Cruci, recent înfiinÅ£ate sub conducerea Maicii Mina, o apropiată a PD unsă ulterior, în 2007, ca cetăţean de onoare al Oradiei, la iniÅ£iativa consilierilor PDL.

Ilegalitatea ar fi rămas necunoscută dacă în 2005 proprietarul real al terenului, stabilit în Germania, nu ar fi cerut anularea titlului de proprietate emis pe numele "cetăţeanului Mănăstirea Sfintei Cruci". Omul a câÅŸtigat procesul, instanÅ£a obligând Primăria să-i atribuie un teren în altă parte, în locul celui făcut cadou Maicii Mina.