Hristos a Înviat! Tradiții de Paște în România

Credincioșii ortodocși și greco-catolici sărbătoresc Paștele, cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, care a adus omenirii speranța mântuirii.

Lumină Sfântă

La slujbele de Înviere celebrate la miezul nopții, credincioșii ortodocși primesc Lumina Sfântă adusă sâmbătă de la Ierusalim. După ce a fost adusă la București, ea a fost oferită delegaţilor eparhiilor prezenţi la Aeroportul Internaţional „Henri Coandă”, potrivit Digi24.ro. 

Potrivit Basilica, Lumina Sfântă a fost primită la Mormântul Domnului din Ierusalim sâmbătă la ora 14.13. Ceremonia primirii Sfintei Lumini a fost oficiată începând cu ora 13:00 de Patriarhul Ierusalimului, Teofil al III-lea. Reprezentantul Patriarhiei Române, Arhimandritul Teofil Anăstăsoaie, merge direct la aeroportul din Tel Aviv pentru a transporta candela cu Lumina Sfântă spre Bucureşti.

„Lumina Sfântă este un dar al Lui Dumnezeu, care se dăruiește celor care cred în Hristos și îl iubesc pe El, așa după cum El s-a arătat după Înviere doar celor care L-au iubit”, a spus Patriarhul Daniel sâmbătă, după primirea Luminii la Catedrala Patriarhală.

Tradiţia aducerii Sfintei Lumini de la Ierusalim a fost inaugurată de Patriarhul Daniel în anul 2009.

Cea mai însemnată...

În cartea sa „Sărbătorile la români. Cincizecimea”, etnograful și istoricul Simion Florea Marian scria despre cum primeau, pe vremuri, românii această sărbătoare însemnată. 

„Cea mai mare, mai însemnată, mai sfântă şi mai îmbucurătoare sărbătoare de peste an, după spusa românilor de pretutindene, e sărbătoarea Paştilor, Paştile sau Învierea Domnului, întâi, pentru că în această zi «Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le», iară pre cei vii răscumpărându-i de sub jugul păcatului strămoşesc şi împăcându-i cu Dumnezeu; şi al doilea, pentru că ea cade totdeauna la începutul primăverii, anotimpul cel mai frumos şi mai plăcut, când toate în natură învie.

Drept aceea, românii nu numai că aşteaptă sărbătoarea aceasta, şi mai ales după un post atât de îndelungat şi de greu cum e Postul Mare sau Păresimile, cu cel mai mare dor şi bucurie, ci ei caută în acelaşi timp ca locuinţele lor să fie cât se poate de bine îngrijite şi curate şi a se pregăti cu toate cele trebuincioase astfel că, sosind sfintele Paşti, toate să se afle în cea mai bună rânduială”, a scris acesta, citat de stirileprotv.ro.

Mielul, simbolul sacrificiului

În noaptea de Înviere, credincioşii aduc acasă lumânarea aprinsă direct de la cea aprinsă de părinte în Altar, iar unii obişnuiesc să facă o cruce mică pe pragul de sus al uşii gospodăriei sau pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea. Cei mai mulţi păstrează lumânarea de la Paşte şi o aprind peste an, în cazul unor mari necazuri, boli sau în situaţia unor feneomene meteo extreme, arată Radio România Cultural.

Masa de Paşte cuprinde de obicei și preparate din carne de miel – ciorbă, friptură sau drob – simbolul Mântuitorului Iisus, care a fost sacrificat pentru a salva omenirea.

Credincioși ortodocși și catolici, în special din zonele rurale, duc încă coșuri cu bunătăți de Paște (ouă roșii, carne de miel, vin) pentru a fi sfințite în biserici.

Un alt simbol al sărbătorii îl reprezintă Pasca preparată de obicei sâmbăta dimineaţa, care este dusă spre sfinţire la biserică la slujba de Înviere, alături de coşul bucatelor preparate pentru sărbătoare. A doua zi dimineaţa, unii credincioşi, mănâncă din sfânta Pască în loc de anafură sau Sfintele Paşti.

Se spune că masa de Paşti trebuie să se începă cu consumul unui ou, existând credinţa că astfel trupul va fi sănătos tot anul. 

De asemenea, o altă credință populară este aceea că dacă într-o gospodărie intră primul un bărbat în ziua de Paște va aduce noroc pentru acea casă și familie. 

Tradiții de Paște

În zona Bihorului, există o tradiţie care arată că oul împodobit de Paşte prevesteşte norocul: dacă după 40 de zile acesta nu se strică, atunci persoana va fi norocoasă. Tot aici, în Joia Mare, se aprind focurile sacre ale Învierii în cimitire şi tot în această zi există obiceiul de a arunca ouă la ţintă. 

În Apuseni, femeile merg la cimitir în noaptea Învierii să aprindă lumânări la morminte, iar prima zi de Paşte începe cu împărtăşania cu pască, după ce credincioşii se spală cu apă în care a fost pus un ou roşu, o monedă de aur şi urzică.

Tot în Apuseni, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce la cimitir şi este păzită de feciori. Este simbolul luptei între „hoţi” şi „păgubaşi”, iar cei care pierd sunt datori cu un „ospăţ”, pregătit fie de cei care au încercat să fure toaca şi nu au reuşit, fie de cei care nu au fost în stare să o păzească.

În Moldova, în noaptea de Înviere, după slujba de la miezul nopţii, credincioşii obişnuiesc să însoţească momentul Învierii prin pocnitori care semnifică alungarea spiritelor rele.

Coşul de bunătăţi care se duce la sfinţit la biserică este pregătit strict după cele transmise din moşi-strămoşi: aici sunt aşezate, alături de bucate, seminţe de mac, sare, zahăr, făină, ceapă şi usturoi – simbolurii ale bucuriei de peste an. Deasupra acestei farfurii se aşează pasca, şuncă, bani, flori, sfeclă roşie cu hrean şi ouăle roşii. De asemenea, coşul este acoperit un pled cusut cu modele specifice zonei.

În zona Lăpuşului din Maramureş, în duminica Paştelui copiii merg la prieteni şi la vecini – iar pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru că în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului – şi anunţă Învierea Domnului, iar fiecare gazdă dăruieşte câte un ou roşu.