Parcurile care ne dezbină

De când au venit liberalii la conducerea Oradiei, numai de dezbinare avem parte. Se face un pod nou peste Criş: de ce se face? Şi dacă se face, de ce are doar o bandă pe sens? La ce ne trebuie drum expres când pe terenurile alea vegetaţia creştea liniştită încă de pe vremea lui Ladislau Întemeietorul? Iar se fac pasaje supra şi subterane? E scandalos cum se intervine la renovarea parcurilor, nu era mai bine înainte?!

Dar aţi auzit astfel de reproşuri până în 2008, până să vină Bolojan? Era o linişte pe vremea lui Filip şi a regretatului Sturza de ne ţiuiau urechile.

Acum se ascut criticile cu privire la parcurile Oradiei. Şi e bine că se discută despre asta, pentru că ar fi greşit ca, după renovare, spaţiul verde să fie mai mic decât înainte. Dar asta se poate verifica simplu, că matematica e una pentru toţi.

În schimb, există puncte de vedere ireconciliabile. Dacă vei întreba un purist, va cere ca aleile să fie din pietriş, că e material natural. Nu acelaşi lucru ţi-l va spune, însă, o doamnă care iese pe tocuri în oraş sau o mamă care împinge un cărucior.

Unii nu doresc parcuri împrejmuite, o dată pentru că ar fi o cheltuială consistentă, apoi că iar am avea betoane şi fier. Un iubitor de câini preferă, însă, ca parcul să fie împrejmuit, la fel şi bunicii care nu mai pot alerga după nepoţei, ca aceştia să nu scape printre maşini. Unde mai pui că îngrădirea îi sperie puţin şi pe vandali.

Există, totuşi, un numitor comun. Parcurile, distruse din greşelile edililor şi de nenorocita de furtună de anul trecut, trebuie "mobilate" cu copaci deja bine crescuţi. Dacă aşteptăm să crească crenguţele firave înfipte în pământ din motive de economie, cei din ale căror impozite se fac investiţiile nu vor apuca să se bucure niciodată de umbra binemeritată.