Ieşiri din scenă

Doi politicieni bihoreni şi-au anunţat recent retragerea. Unul, încă tânăr, Cristian Puşcaş, a renunţat atât la poziţia de consilier local, cât şi la calitatea de membru de partid. Spre surprinderea multora, a refuzat ţigănia, învinuindu-se oarecum pe sine însuşi că nu s-a putut "integra". Şi subsemnatul, ca alţi cobreslaşi, l-am zgândărit să spună ce i-a provocat gestul, dar n-a dat din casă. Nu s-a lăudat că ar fi avut alte "oferte" ori că-şi va "analiza" atent "planul de carieră". Bârfele, sigur, nu le-a putut opri: l-or fi înghesuit şefii, o fi frustrat de ratarea vreunui gheşeft, s-o fi săturat de "bandiţii" din jur...

Altul, vârstnic, Cornel Popa, se retrage, ce-i drept nu de tot, ci din prim-plan, renunţând la ambiţia unui nou mandat în fruntea judeţului, acceptând un exit decent ca parlamentar. Luat în derâdere, adesea chiar insultat, omul a răbdat mult până la această decizie. Ani întregi, în timp ce adversarii îl pictau ca "omul fraţilor Micula", nu doar chipul, ci şi numele îi era interzis în ziarele magnaţilor. Mai încoace, deşi învinuit că s-a mocăit cu zborurile internaţionale de la Oradea, aflăm că nu poate fi învinuit, cel puţin nu doar el, de încetineală. Au spus-o chiar companiile aeriene: n-au plănuit curse externe de aici fiindcă nu credeau că modernizarea va fi gata la timp şi de calitate, după ce s-au "fript" în alte locuri din ţară. Cert e că, în loc să ţină cu dinţii de funcţie, riscând fisurarea propriei construcţii, Popa a mai înghiţit încă o dată în tăcere şi iese din lumina reflectoarelor.

Pentru un politician, retragerea, ca debutul, e aproape la fel de importantă ca pentru un actor, dar puţini se abţin să nu se agaţe de cortină. Toţi ştiu că trebuie să părăsească scena înainte ca publicul să caşte, să vocifereze ori să huiduie, dar puţini acceptă despărţirea de putere.

Curând, vom afla că şi liderul UDMR, după un lung "sultanat" în fruntea comunităţii maghiare, abandonează funcţiile administrative, dar în cazul lui Alexandru Kiss pensionarea e forţată de DNA. Alt şef de partid, Ioan Mang, insistă să se considere cel mai social-democrat dintre bihoreni fără a-şi sesiza ridicolul. Şi asta nu din pricina limuzinei al cărei rezervor cu greu ar fi umplut din salariile a doi-trei alegători, ci a dublei faime de plagiator şi de sabotor, de hoţ intelectual şi de distrugător al oricărui proiect menit să asigure şi celorlalţi măcar şansa la prosperitate.

În ţara unde un premier ca Radu Vasile a fost judecat doar după ghiul, nu după prestaţie, şi înlocuit printr-o lovitură de palat cu un Ciorbea ajuns în ultimul hal de slugărnicie, şi în care un preşedinte, Constantinescu, a fost împroşcat cu cerneală, iar altul, Băsescu, deşi şi-a lovit şi înjurat cetăţenii, se lăfăie seară de seară la TV de dragul unei posibile reveniri ca primar,  politicianul român are datoria să reflecteze, încă la putere fiind, cum o va părăsi. Câţi o fac?...