Tram-tren, două probleme

Ca și cum proiectele de peste 3 miliarde de euro pe care le-a lansat în ultimii trei ani (unele urmând să fie finalizate anul viitor) nu ar fi și multe, și complexe, Ilie Bolojan a rămas fidel, la final de mandat, propriilor spuse de la începutul lui. Dacă peste un primar problemele vin zilnic, grămadă, un președinte de județ e dator să caute el problemele și să le rezolve, spunea el în 2020.

Săptămâna trecută, flancat de succesorul său la Primăria Oradea, Florin Birta, și de secundul de la Consiliul Județean, Mircea Mălan, a anunțat un nou mega-proiect, de 235 milioane euro, tot din fonduri UE, pentru a decongestiona traficul în Zona Metropolitană, bazat exclusiv pe infrastructura rutieră: înființarea unei rețele de tram-tren.

Așa ceva există în diverse metropole europene și, vorba lui Bolojan, dacă acolo lucrurile merg, de ce să nu funcționeze și la noi? În esență, liniile feroviare din jurul Oradiei ar urma să fie reabilitate și electrificate, iar cele de tramvai extinse, pentru ca pe ele să circule vehicule anume concepute atât ca tramvaie, cât și ca trenuri.

Liniile de tramvai vor fi extinse din Nufărul până în Băile Felix (plan dinainte de 1989, dar nimeni nu l-a materializat), din Rogerius în Borș (idee schițată în anii '90) și din Calea Aradului la zonele comerciale din sudul orașului și la Aeroport. Liniile ferate vor fi reabilitate pentru a lega de Oradea comunele aflate la vest (Cheresig, Toboliu, Girișu de Criș, Tărian, Sântandrei), de unde vin zilnic mii de navetiști.

Proiectul are, însă, și o componentă pe care nu o înțeleg: legarea liniei de tramvai din strada Coposu de Gara centrală nu pe traseul Olimpiadei - Berzei, existent, ci prin strada Lacul Roșu, cu un sacrificiu care nu va fi acceptat de locuitorii zonei, care ar rămâne fără locurile de parcare. Iar orădeanul nu-i ca bucureșteanul, să se bucure că are cât mai aproape o gură de metrou sau o stație de autobuz/tramvai, ci vrea „deranj” zero, chit că asta îl costă în primul rând pe el însuși.

Unii zic că era mai bine ca Primăria să facă, pur și simplu, parcări park & ride la marginile orașului și acolo să-și lase toți neorădenii mașinile, dar nu cred că cineva, odată pornit din comune spre oraș, n-ar continua cu ele până oriunde în interiorul lui. Deci, proiectul, în ansamblu, este de salutat, pentru că va fi mai ieftin și mai rapid să iei tram-trenul din Sânmartin până în parcurile industriale ale Oradiei ori din Rogerius la Aeroport, decât să te înghesui cu mașina.

Dar tot mai avem o problemă, pe lângă cea vizând zona Lacul Roșu: pentru că rețeaua își propune să adune lumea „de pe sate” și fiindcă până în Sânmartin, de pildă, localnicii din Cordău ar ajunge tot cu mașinile, asemenea facilități park & ride, desigur că la proporții reduse, trebuie amenajate în comune. Altfel, tram-trenul poate rămâne fără pasageri din simplul motiv că românul e și prea comod, și prea îndrăgostit de mașina lui. Doar ceva cel puțin la fel de comod îl poate despărți de „covrig”.