Roşia Montană şi prostia cu UNESCO

Am aşteptat câteva săptămâni să văd impactul uriaş şi evident benefic al trecerii celebrei Roşii Montane în patrimoniul UNESCO.

Ei bine, în numai câteva zile, zona a fost luată cu asalt de sute de mii de occidentali veniţi să belească ochii la minunatele şi vechile exploatări miniere. Turismul duduie mai ceva ca tractoarele U650, HoReCa e în extaz, iar ţăranii din zonă nici nu mai ştiu cum să mascheze profitul. Iar ONG-iştii aciuaţi în USR plescăie de extaz.

Mă tot întreb cât poţi fi de prost ca tu să mori de foame, în timp ce te afli pe o comoară de 300 de tone de aur? Ceea ce este cu atât mai deranjant e că ONG-iștii, după ce că au obţinut o victorie discutabilă, mai şi claxonează.

E păcat că oameni care în viaţa lor n-au dat un salariu sau n-au plătit un impozit, după o existenţă cu mâna întinsă la autorităţile Statului, ajung să facă legea într-un domeniu strategic.

Bietele galerii romane puteau fi liniştit puse în valoare şi fără ca pentru asta să se oprească exploatarea aurului. Iar acesta putea fi extras şi prin alte metode decât folosind cianurile.

Dacă strămoşii noştri, acum două mii de ani, ştiau să scoată aurul fără să concesioneze activitatea multinaţionalelor trimise de Imperiul Roman, cred că şi noi puteam, acum, pune la punct o firmă strategică care să ne umple de parale.

Cum prostia agresivă este în continuă expansiune, mă aştept ca "politicii corecţi" să-şi lărgească sfera de activitate. Bunăoară, la ce să secătuim pământul exploatându-l intensiv, când am putea lăsa Bărăganul pârloagă, ca să poată şi dropiile - că şi ele e om - să zburde liniştite, ca pe vremea lui Mircea Cel Bătrân?

Sau de ce să ne lăfăim cu încălzirea pe gaz, ceea ce provoacă poluări numai de activiştii de mediu văzute, când am putea trece la încălzirea pe bază de bălegar şi scaieţi?

Lăsaţi aurul în pământ, holdele nelucrate, zăcămintele de gaz neatinse, că aşa vor nişte visători care au constatat pe propria piele că poţi trăi bine mersi fără să faci altceva în viaţă, decât gargară!