Bolojan, un disident în PNL

Alături de un alt bihorean, liderul PNL Bihor a răbufnit săptămâna trecută la adresa conducerii partidului. Obişnuită cu un Bolojan îndeobşte "rezervat şi tăcut", presa centrală i-a notat acuza că guvernarea cu PSD nu doar că nu produce, ci chiar dăunează, iar asta inclusiv din cauza miniştrilor PNL. Şi mediocri, şi cu apucături pesediste. 

"Am făcut coaliţia ca să facem reforme. Nu faceţi decât să administraţi o ţară, dar nu veniţi cu reforme. Mă puteţi face orice, dar nu mă faceţi pesedist, că nu pot!", le-a zis Ilie Bolojan. Vasile Blaga a fost şi mai plastic: miniştrii PNL sunt mai inodori decât stâlpii de pe drumuri, iar liberalii au ajuns "ospătarii PSD". 

E o noutate? Nu. Pas cu pas, PNL-iştii i-au devenit mai obedienţi lui Iohannis decât erau PDSR-iştii lui Iliescu & Năstase ori PD-iştii lui Băsescu, dar plătesc mai scump: "Marele Mut" e net sub anvergura predecesorilor de la Cotroceni. I-a depersonalizat şi a extras din PNL orice moleculă de liberalism. Mai rău, în numele stabilităţii, pesedizează partidul.

În cel mai "recent" interviu dat BIHOREANULUI, Bolojan explica la ce este utilă o majoritate "nu de strânsură", ci puternică: pentru reforme. O făcea în octombrie 2021, tot într-o perioadă agitată: după Congresul în care Cîţu l-a detronat pe Orban, spre a fi la rându-i înlocuit cu Ciucă, iar guvernarea PNL-USR-UDMR, cu PSD-PNL-UDMR. Stabilitatea rezolvată atunci n-a servit însă societăţii. Au dispărut de pe agendă nevoia reorganizării administrativ-teritoriale, a modernizării instituţiilor, a eliminării pensiilor speciale etc, iar România, în loc să navigheze, pluteşte în derivă. Mai rău, din când în când, marea majoritate tropăie restaurator, cum s-a întâmplat acum cu modificările codurilor penale. 

Cine va plăti oalele sparte? Nicidecum PSD, care oricum nu dă doi bani pe principii, ci "ospătarii" de la PNL. Iar dacă acum sunt călcaţi în picioare, cât vor mai conta puţinii liberali din PNL de luna viitoare, cu Ciolacu premier? Vor sfârşi ca lustragii, rândaşi, lachei?

Nu-i Bolojan singurul răzvrătit, dar în PNL a rămas unicul opozant intern constant, nu de conjunctură (alde Boc, Rareş Bogdan, Turcan etc. sar la jugulara şefilor doar când aceştia sunt oricum în drum spre cimitir). E singurul disident de cursă lungă. Dat ca model, dar niciodată urmat şi susţinut.

La ce îi va folosi exigenţa, însă, şi lui, şi alegătorilor săi, la anul, când vin patru rânduri de alegeri? Din 2020 Bolojan semnalizează tot mai des că vrea să predea ştafeta, dar apropiaţii speră că nu va face pasul în spate tocmai când PNL e la ananghie. Va mai candida, deci, sau nu? Şi dacă da, pentru ce? Şi cu ce folos?

Orice răspuns e prematur. Un lucru este, totuşi, sigur. În campaniile viitoare nu mai poate merge ca în celelalte, când, invocând rezultatele personale din administraţie, Bolojan le cerea "celor care au încredere în mine să voteze candidaţii PNL". După ce nici măcar unul din senatorii Arina Moş & Adrian Hatos ori deputaţii Ioan Cupşa & Aurel Căuş nu i s-au alăturat în taxarea derivei PNL, ba unii au şi contribuit la derapaje, asta n-o să mai ţină.