Universitatea, extremă urgenţă

O profesoară a Universităţii orădene (nici măcar nume nu i-au dat "sorboneii", spre deosebire de SRL-iştii arădeni de la Vasile Goldiş), încadrată la un departament din Beiuş (aşa cum uzina de diplome privată din Arad are o excrescenţă la Marghita, şi cea publică din Oradea deţine una "în teritoriu") a fost arestată pentru că vindea lucrări învăţătoarelor care aveau nevoie de diplome universitare (paranteza e inevitabilă: în acest număr al BIHOREANULUI aveţi un exemplu al felului în care universitarii din Parlament au obligat funcţionarii din primării să-şi cumpere masterate şi studii post-universitare; bine că nu şi doctorate, încă).

Eu am încadrat ştirea la Fapt Divers, la fel ca atunci când un prodecan de la Medicină era prins că-şi jecmănea chiar şi studenţii, viitorii confraţi: m-a mirat doar momentul, nu evenimentul. Adevărul e că, în plin scandal privind universitarii care scot cărturarii din spatele gratiilor (toţi condamnaţi pentru corupţie), ştirea se perimează rapid, orice scandal fiind dat uitării de următorul.

Bunăoară, tot din acest număr al BIHOREANULUI aflaţi că Universitatea de pe Peţa a croit un post de profesor pentru o "sorbonică" tipică: nevasta mahărului sindical, la bază locotenent de Securitate, reconvertită după 1990 ca profesoară şi ajunsă decan la Textile, prinsă cu un plagiat clar, certificat de judecători, dar conservată pe post şi acum promovată. Deh, saltul de la securistă la textilistă era natural în mediul universitar orădean. Parcă şi văd că, odată unsă profesoară, va deveni şi conducător de doctorate, cu o producţie pe cât de prolifică, pe tot atât de inutilă, impostura având capacitatea de a se reproduce fără efort.

Universitatea îşi va alege anul acesta o nouă conducere, iar până acum trag la rectorat doar doi candidaţi. Cel în funcţie, Constantin Bungău, şi decanul de la Medicină, Florian Bodog, profesor la Facultate, medic în Spitalul Judeţean şi în clinici private, inclusiv din Timişoara, plus senator în Parlamentul ţării, de te miri cum face şi predare, şi cercetare, şi operaţii, şi legi.

Orice contribuabil e îndreptăţit să întrebe ce rost are această universitate în afară de perpetuarea "sorboneilor" de la o promoţie la alta şi de la o generaţie la alta. După dinastia Maghiar şi tranziţia lui Cornel Antal (care măcar a schiţat-o), actualul rector n-a încercat nicio reformă, în ciuda evidenţei că Universitatea e un colos cu picioare de lut. Iar cel care vrea să-i ia locul nu dă nici măcar iluzia că va face ceea ce este sănătos să facă, nefiind dispus la amputarea "membrelor" bolnave, ci la cosmetizarea bolnavului (doar e estetician).

Spre binele tuturor, sper totuşi să apară un candidat surpriză. Dacă aş avea drept de vot, eu l-aş alege, pur şi simplu, pe cel mai puţin cunoscut. Poate ar fi singura şansă ca Sorbonica să ajungă Universitate serioasă, să scape din prizonieratul "pilei". Altfel, câtă vreme le vor preda destui boi, mă tem că tinerii vor continua să intre aici viţei şi să iasă, vorba lui Creangă, juninci.