Cine îşi închipuie că dacă nu vorbim despre problemele cu ţiganii acestea nu există, se înşală. E insuficient să fim corecţi politic şi să le spunem romi, nu ţigani, că politeţurile astea nu rezolvă nenorocirile din şatrele patriei.
Dacă nu se deschideau graniţele şi romii nu puteau pleca, mânaţi de sărăcie, să cerşească şi să-şi valorifice talentele în UE, azi, în mod cert, întâmplări ca la Borod, ar fi fost banale şi frecvente. Ce s-a întâmplat la Borod? Nişte săteni care au avut tupeul să-i surprindă pe ţigani la furat, au fost bătuţi de întreaga şatră şi s-a înregistrat şi o premieră absolută în zonă, agresorii punând pentru prima oară mâna pe lopeţi, furci şi topoare, dar nu neapărat pentru a munci.
Sigur că supapa asta cu plecarea în UE a romilor şi a infractorilor e un beneficiu cu două tăişuri. Cine a ieşit în lume ştie că practic nu există o localitate mai răsărită în care să nu dăm de conaţionalii noştri în tradiţionala ipostază cu mâna întinsă. N-avem dreptul să ne revoltăm că lumea ne consideră un popor de cerşetori şi infractori pentru că, ne place sau nu, aceştia au vizibilitatea maximă, nu doctorii, constructorii şi IT-iştii care muncesc onest.
Marea tragedie este că politica statului încurajează ţinerea cetăţenilor defavorizaţi în aceeaşi situaţie. Niciun primar credincios partidului nu-şi va permite să taie ajutoarele sociale pentru că marea masă de asistaţi este cea mai docilă şi fidelă parte a electoratului.
La nivel naţional, actuali politicieni fac tot posibilul ca fenomenul din şatre să prolifereze în periferii, în orăşelele mici, în zona bugetarilor. Cu cât ţin ţara mai în înapoiere, cu atât şansele de a-şi prezerva electoratul rămân intacte. Ştiu că asta sună ca directivele KGB aplicate în ţările ocupate, dar să nu uităm că cei care conduc acum România din zona aia se trag, nu din cea democratică.
Practic PSD-ul este invincibil pentru că masa de aproape două milioane de bugetari mai au în jurul lor 3-4 milioane de atârnători, care nu doresc să se schimbe ceva în România, din moment ce iau aproape o mie de euro pe lună fără să facă mare lucru.
Vă imaginaţi de exemplu că un apevist ieşit la pensie la 45 de ani, cu 2 mii de euro, nu va vota pentru continuitate? Dar nu numai el, ci şi neamul lui, chiar dacă pentru asta îşi va duce bunicii la vot pe targă şi cu perfuzia în braţ...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.