Scandalul VOYO

Nu cred că există român cu - vorba sociologilor - studii medii, între 15-35 de ani, domiciliat la oraş, cu calculator şi conexiune la internet, care să nu fi descărcat măcar o dată filme de pe site-urile specializate ori de pe "torenţi". Nu doar pentru că netul e sursa cea mai ieftină şi comodă, ci şi pentru că, pur şi simplu, îţi oferă ce nu are niciuna din televiziunile româneşti, multiplexurile ori magazinele specializate. Pentru toţi aceştia, o veste revoltătoare: la sesizarea Pro TV, deţinătorul VOYO, care difuzează online şi filme contra unui abonament de câţiva euro, Consiliul Naţional al Audiovizualului a decis să dea pe mâna Poliţiei, spre anchetare şi închidere, 42 de site-uri româneşti care oferă filme pe gratis.

Convingerea mea este că în acest caz CNA acţionează la fel de abuziv ca DNA după Referendum. Când, deşi legea le-a fixat cu totul alte ţinte (poate vă mai amintiţi, hoţia la nivel înalt era prima), procurorii anticorupţie s-au năpustit asupra ţăranilor, fără să fie curioşi, pe de altă parte, de ce în ultimii trei ani preţul unui kilometru de autostradă sau de drum naţional s-a triplat. La fel ca DNA, aşadar, şi CNA a acţionat la comandă.

Primul bai e, însă, că CNA nu are prerogative nici în reglementarea internetului, şi nici măcar în ce priveşte respectarea drepturilor de autor, atribut al ORDA (Oficiul Român pentru Drepturi de Autor). Dar dacă nu s-au plâns Hollywood-ul, defuncta Cinecita, urmaşii marilor regizori francezi ori alde Tom Hanks, nu înţeleg de ce sare Pro-ul? Mai ales că VOYO nu e afectat de vreme ce nimeni nu caută online producţii "Tânăr şi neliniştit", "Tanti Florica", "Pariu cu viaţa" ori "Spitalul de demenţă".

Porcăria cea mai mare este totuşi că, în timp ce VOYO nu oferă filme de referinţă (eu n-am văzut în ofertă Dr. Jivago, Metropolis, Dolce Vita sau Hoţii de biciclete, de pildă), fără cele 42 de site-uri mulţi români de condiţie medie nu ar putea vedea decât producţii la kil, turnate în mai puţin timp decât necesită vizionarea lor. Iar asta pentru că, repet, televiziunile însele au proclamat că filmele "vechi" nu fac rating, pentru că cinematecile au dispărut, iar multiplexurile rulează doar "noutăţi", pentru că operatorii de cablu scot din grilă canale precum TCM sau după o anumită oră le înlocuieşte cu canale porno.

Singurul rezultat al acţiunii e că "instituţiile statului" se află în treabă, fiindcă oricum peste VOYO nu vor tăbărî clienţii, iar site-urile închise se vor redeschide "hostate" pe alte meleaguri. Între timp, că tot ne place să ne raportăm la coana Europa, Germania preferă să plătească zilnic amenzi de 45-50.000 de euro decât să interzică site-urile de filesharing şi de filme online.

Doar la noi, care suntem mai catolici decât Papa, urmează să se găsească cineva să închidă şi "iutubu".