Rumânii şi mistreţii lui Ţiriac

Cu 10 ani în urmă BIHOREANUL era singurul cronicar al primei vânători (unii zic masacru) organizate de Ion Ţiriac la Balc. În premieră, Adrian Năstase, al cărui hobby cinegetic fusese până atunci doar aproximat folcloric, era certificat ca un al doilea Ceauşescu (din acest punct de vedere) după ce BIHOREANUL a dezvăluit că şi-a adjudecat 23 de trofee.

Deşi înţeleg pofta de bârfă a orişicui, de atunci am ajuns să regret vânzoleala vecină cu isteria repetată an de an în legătură cu "tradiţionala vânătoare". Cohorte de jurnalişti şi care de transmise "live" sunt mobilizate pentru a povesti ce se întâmplă dincolo de ţarc, dar în anii din urmă nu doar imaginile, ci şi "povestea" sunt tot mai serbede. Reporterii "de la faţa locului" sunt blocaţi "ante portas", de unde îşi mestecă din oră în oră clişeele, anunţând nu cine participă şi câţi mistreţi împuşcă, ci pălăvrăgind despre cine e aşteptat să participe şi născocind adesea numărul mistreţilor doborâţi.

În Afacerea Balc a devenit rutină nu doar mimarea reportajului, ci şi a militantismului activiştilor pentru drepturile animalelor, care-i acuză pe bogătanii lui Ţiriac că strică echilibrul natural între mistreţi şi pădure. Asta deşi, de fapt, animalele nu sunt nici pe departe aşa sălbatice cum s-ar crede, fiind crescute anume pentru a fi sacrificate când vrea proprietarul. E, deci, mai degrabă o vânătoare de porci decât una de mistreţi.

Cel mai util este, însă, să stabilim dacă impactul economic promis acum 10 ani de "corul vânătorilor" a devenit realitate, dacă notorietatea lor a adus prosperitatea localnicilor. Căci, dacă vă mai amintiţi, se zicea că aducerea la Balc a mogulilor Europei va transforma comuna şi împrejurimile într-un magnet pentru investitori, cu argumentul că aceştia, precum Cresus, transformă în aur tot ce ating. Naivi, sătenii au tras nădejde că se vor molipsi şi ei de succesul celui mai bogat român prin simpla prezenţă a duhului său.

După un deceniu, nici vorbă de aşa ceva: niciun Porsche n-a rămas în zonă, nu s-a deschis niciun atelier Chrysler-Daimler, singurul profit rămânând al Aeroportului orădean, pentru "parcarea" avioanelor magnaţilor. La Balc, sătenii capătă doar mărunţiş, ca să hăituiască animalele în bătaia puştilor şi să le care leşurile spre camerele frigorifice, de unde carnea e trimisă unor orfelinate şi aziluri de bătrâni (din Braşov). Să socotim: 100 lei înmulţiţi cu două zile, cât durează evenimentul, şi împărţit la 365 zile, înseamnă că un localnic rămâne din toată povestea, pentru un an întreg, cu 0,54 lei/zi. Ce-i drept, probabil neimpozabili (mă îndoiesc că Ţiriac le face contracte de zilieri pentru atât).

Nu "show"-ul, aşadar, şi nu activitatea sezonieră aduc investiţii, nici la Balc, nici altundeva. Ne place sau nu, prosperitatea vine nespectaculos, cu muncă susţinută zi de zi, iar investiţiile sunt posibile doar după ce construim reţele de drumuri, de apă, de canalizare, de gaz ş.a.m.d. Cât timp nu înţelegem o lecţie pe cât de banală, pe tot atât de adevărată, vom vâna degeaba bunăstarea şi vom nimeri mereu nimicul, derizoriul...