Psihiatrie în paragină: Spitalul de Psihiatrie din Oradea, lăsat cu curțile năpădite de buruieni și aleile sparte (FOTO)

O vizită la Psihiatrie nu e niciodată o plăcere, iar o internare, oricât de scurtă, cu atât mai puțin. Uneori, însă, angoasa pacienților și a rudelor venite să le ridice moralul sunt amplificate tocmai de aspectul locului. 

Incinta fostului Spital de Psihiatrie din Oradea, până anul trecut în structura Spitalului Municipal, iar de atunci în cea a Județeanului, e cuprinsă de paragină. Buruienile au pus stăpânire peste fostele spații verzi, care, îngrijite, puteau contribui la îmbunătățirea stării bolnavilor. Într-o vizită neanunțată, BIHOREANUL a văzut aici un amestec verde-cenușiu straniu: vegetația e sălbăticită, departe de a tonifia starea de spirit, betoanele aleilor sunt mâncate de vreme, iar puținele bănci au o vechime de decenii. 

Ce explicații are conducerea spitalului? Nu sunt destui muncitori, iar investițiile în complexul vechi de peste 100 de ani nu se justifică, pentru că ar exista un plan de construire a unui spital nou, modern, sigur și cu aspect normal. Atât doar că el este doar o intenție, iar până va deveni realitate vor trece ani, de-a lungul cărora bolnavii și aparținătorii lor vor trebui să suporte totul cum este...

Printre bălării

„O delăsare totală!”. Este impresia unei orădence care și-a vizitat recent o cunoștință afectată de o depresie și internată într-una dintre cele trei secții ale fostului spital de psihiatrie din strada Louis Pasteur. „Nu ajunge că pacienții au probleme, ci se confruntă și cu aspectul oribil”, și-a descris vizitatoarea experiența. Cel mai mult a marcat-o că locurile ce puteau fi niște părculețe cu flori multicolore arată ca niște terenuri fără stăpân: bălării peste tot, alei sparte, balustrade ruginite.

BIHOREANUL a făcut miercurea trecută o vizită inopinată care a confirmat tabloul. Încă în fața clădirii, în stradă, buruienile cresc nestingherit, deși aici puteau fi niște flori. Nu s-a îngrijit însă nimeni să le sădească. 

În perimetrul interior, părculețul de lângă intrare are iarba cosită, dar uscăturile nu au fost îndepărtate, așa că o sufocă pe cea care dă să răzbată proaspătă. Bordura din beton ce îl împrejmuiește își arată vârsta din plin, cu bucăți dezintegrate pe care, la fel, nu le-a luat nimeni. 

Iarba era tunsă și în părculețul din fața pavilionului IV, dar nici de aici n-a cules nimeni „fânul”. În zonă, măcar plină de pomi, sunt trei bănci vechi, cel mai probabil din anii 80 sau 90, insuficiente pentru pacienții și vizitatorii ieșiți la aer.

Alături, o alee duce spre vârful dealului pe care a fost construit complexul. Balustradele din fier sunt ruginite, nevopsite de cine știe când, iar pe margini năpădesc scaieți. Pe alocuri, dalele vechi din beton au sărit din loc. Ca să nu se împiedice, trecătorii trebuie să fie cu băgare de seamă pe unde calcă. 

Spre vârf, aleea e acoperită cu un covor de frunze căzute ani la rând și, cum locul e umbrit, mereu umede. Nemăturate, prezintă pericol de alunecare. În capătul ei agonizează o clădire cândva cochetă, cu pridvor din lemn, dar prea întunecoasă pentru a mai găzdui pacienți în secolul XXI. 

CA PRIN JUNGLĂ. Aleea către pavilionul V e „străjuită” de buruieni pe ambele margini. În fața clădirii, bolnavii ieșiți la aer împart o singură bancă, și aceasta pe jumătate invadată de iarbă

„Se face curățenie”

Aceeași priveliște persistă și în zona pavilioanelor III și V. Zidurile ce susțin terenul terasat au tencuiala căzută, scoțând la iveală cărămidă roasă. Aleea are crăpături din care ies smocuri de iarbă și e mărginită tot de buruieni, contrastând cu aspectul clădirii nu demult renovate. 

Ceva mai bine arată locurile în partea opusă, spre compartimentul de neurologie, unde aleea din beton turnată de câțiva ani nu are crăpături, așa că nu pune la încercare nici pacienții care se plimbă în papuci, nici vizitatoarele pe tocuri. Tot aici e și singurul spațiu verde întreținut constant, cu gazon, de care se ocupă însă... îngrijitorii bisericuței de incintă. 

După ce a „inspectat” întregul perimetru exterior, reporterul BIHOREANULUI și-a declinat identitatea și a cerut medicului de gardă permisiunea să vadă și spațiile interioare. Contactat, managerul Gheorghe Carp și-a dat aprobarea telefonic, zicând că „nu avem nimic de ascuns”.

Concluzia? Înăuntru lucrurile nu arată ideal, dar totuși mult mai aproape de ceea ce ar trebui: coridoarele, sala de mese, saloanele și grupurile sanitare erau curate toate, fără mirosuri respingătoare ori alte urme. 

De altfel, mai mulți pacienți ieșiți la aer, provocați de reporter fără ca de față să fi fost prezent vreun cadru medical, au considerat mulțumitoare condițiile. „Se face curățenie de trei ori pe zi, mâncarea e bună, iar personalul se poartă frumos”, au spus câțiva. Problema e că în unele saloane se înghesuie și câte patru laolaltă, iar „unii, uneori, fac scandal”. Ceea ce, la psihiatrie, nu surprinde...

Reparații da, investiții ba

Chemat să explice de ce spațiile exterioare ale celor trei secții, cu o capacitate de 208 paturi, mereu pline, arată deplorabil, managerul dă vina - ce-i drept, în parte - pe... Guvern. „Nu avem destui muncitori și deocamdată nici nu putem angaja”, spune dr. Carp (foto), cu referire la faptul că în aprilie Județeanul a scos la concurs aproape 200 de posturi, dintre care 24 de muncitori, dar în mai au fost blocate prin OUG. „Până la deblocarea posturilor o să apelăm la serviciile RER”, zice directorul, care recunoaște că actualii muncitori nu pot acoperi, prin rotație, toate facilitățile mega-Județeanului.

Pe de altă parte, acesta afirmă că în complexul construit la începutul secolului trecut ca „Ospiciu pentru alienați” nu se vor mai face investiții pentru reabilitări, ci doar reparații curente, strict pentru remedierea distrugerilor provocate de bolnavi, despre care spune că oricum necesită sume serioase. „Spitalul actual nu corespunde niciunei norme, va continua activitatea până la construirea unuia nou, cu un singur nivel, fără etaj, cu ferestre și uși securizate, fără gratii, cu saloane și toalete care să nu aibă mobilier și obiecte sanitare cu care pacienții să se poată vătăma sau să vatăme pe alții”, spune managerul. 

Din ce bani și, mai ales, în cât timp ar putea fi construit un nou spital pentru Psihiatrie? Carp susține că ar costa „50-60 milioane euro”, iar sursa de finanțare ar fi fondurile europene din actualul buget al UE, doar că e vorba de un demers care nu există încă nici măcar schițat pe hârtie și a cărui realizare va dura ani și ani. Până atunci, pe câți nu-i vor lăsa nervii și vor fi și mai deprimați văzând delăsarea de acum?...

MAI RĂU CA-N PUȘCĂRIE
Igrasie, scorojeală, lipsuri

În urmă cu patru ani, un orădean internat la Psihiatrie după ce tulburase festivități organizate în centrul orașului, Daniel Ivanov, a reclamat condițiile execrabile din pavilionul III, făcând publice imagini ce arătau un salon cu pereți scorojiți și igrasioși, precum și un WC cu plăci de faianță desprinse, fără chiuvetă și fără duș. „Nici în pușcărie nu sunt condiții din astea”, spunea bărbatul, acuzând de această situație politicienii de toate culorile. 

„Este falimentul pe care l-am moştenit şi pe care trebuie să-l reparăm cât de iute”, a admis managerul din acea vreme al Spitalului Municipal, Dacian Foncea. De atunci, atât el, cât și cei care l-au succedat au aprobat renovarea mai multor pavilioane. Ultimul, Laurențiu Chiană, afirmă însă, la fel ca dr. Carp, că în clădirile de pe Pasteur nu ar mai trebui făcute investiții, pentru că ar fi o risipă. „Sunt total nepotrivite, așa cum sunt și cele de la Pneumologie”, spune Chiană. 

Deocamdată, în derulare este doar proiectul unui nou spital de Infecțioase și Pneumologie. Acesta a fost lansat în 2020, în ianuarie 2023 fiind aprobată finanțarea din PNRR. În prezent este în derulare licitația pentru construcția estimată la 137 milioane de euro.