Cineva din Ministerul de Externe, însărcinat să "marcheze" Centenarul, a avut o idee bună: diplomaţii din Bucureşti să fie duşi prin oraşele importante ale României. Să vadă, să asculte, să intermedieze şi consolideze legături. Aşa au ajuns la Oradea, la finele săptămânii trecute, 27 de ambasadori. Au lipsit, ce-i drept, reprezentanţii unor puteri globale (SUA, Canada, Germania, Italia, Spania, China, Japonia), dar nu toţi (au fost ai Rusiei, Israelului, Africii de Sud, Indiei). Au mai fost reprezentate, de asemenea, state influente (Egipt, Chile), ţări cu care România avea puternice legături şi care au fabuloase resurse naturale şi nu numai.
Era o şansă ca oamenii de afaceri bihoreni să se promoveze şi să intre în contact cu ei, dar oficialii noştri au ratat-o. Au făcut, ca de obicei, ce ştiu şi ce pot. Au cazat musafirii, i-au "omenit", dar nu le-au dat posibilitatea de a iniţia noi legături, în special de afaceri.
La Prefectură, cele mai multe scaune le-au ocupat şefi de instituţii deconcentrate, iar gazdele de la "prezidiu" au irosit timpul cu statistici pe care le poate livra orice referent III de ambasadă: au spus câţi locuitori are Bihorul, căror etnii şi culte aparţin (prefectul), au povestit despre bazinele hidrografice (şeful Consiliului Judeţean), i-au sufocat cu numărul studenţilor, profesorilor, locurilor din Aula Magna, terenurilor de sport (preşedintele Senatului universitar). Doar unul s-a abţinut, "ca să nu dublez timpul şi din respect" (primarul Oradiei).
Pe scurt, ai noştri au "bifat-o". Au rămas în protocol scorţoşi şi fără idei. Nu din rea voinţă, ci fiindcă pur şi simplu poartă pălării supradimensionate, n-au deschis cadrul pentru stabiliri de contacte, tatonări, propuneri, discuţii, nici măcar pentru schimbarea unor cărţi de vizită.
De altfel, ambasadorul Egiptului a intervenit, atenţionând că Orientul Mijlociu e în reconstrucţie, dar firmele româneşti sunt total absente. "Unde este România? Unde sunteţi voi, românii?", a întrebat diplomatul unei ţări ce domină o zonă în care cândva România era pe plus, unde lucrau români în industria extractivă, în construcţii, chiar şi în învăţământ (în ţări ca Algeria, Tunisia, Maroc au predat matematica, de pildă, mulţi profesori români), ca să nu mai spun că erau imense pieţe de desfacere.
Cine credeţi că i-a răspuns? Nimeni, pentru că întrebarea ambasadorului nici n-a fost tradusă (doar rezumată, după ce BIHOREANUL a semnalat atât impoliteţea, cât şi importanţa temei). În schimb, prefectul a anunţat că mai rămăsese un singur minut şi a "dat cuvântul" şefului Federaţiei Patronilor, cunoscutul Ioan "Puiu" Lucian.
Altfel spus, un străin a pus un deget pe o rană, iar noi am pus batista pe ţambal. Cineva ne sugerează că suntem irelevanţi, noi nici măcar nu pricepem. Păi cum să ieşim în lume cu afaceri, dacă nu ieşim întâi cu mintea? Şi ne mai mirăm că deja importăm meseriaşi din "lumea a treia" şi vindem doar tot mai puţina materie primă?...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.