O uriaşă bătaie de joc

Vi se pare normal că un drum de Cluj cu maşina vă ia cel puţin trei ore din viaţă? Asta dacă nu chiar viaţa, dacă ajungeţi cu bine, fără să daţi în "insulele de calmare" de pe DN1 şi fără să vă lovească alt nefericit la ieşirea din aceleaşi şicane, hotărâte doar pentru a da de lucru (vorba vine, lucru!) unor "băieţi deştepţi", cu pile la Ministerul Transporturilor şi/sau la Partid. Că n-am auzit pe nimeni că ar fi gonit pe şoseaua strâmtă şi prea aglomerată cu lejeritate occidentală...

Dar să ajungeţi la Bucureşti, tot pe roţi, în 10-12 ore, vi se pare acceptabil, la câteva decenii după ce "secolul vitezei" s-a cam încheiat? Şi asta fiindcă pe oriunde aţi lua-o şoseaua nu are decât în mod excepţional două prăpădite de benzi pe sens, ci doar una singură, ca acum o sută de ani, şi este blocată din cauza cine ştie cărui accident...

Şi în condiţiile astea consideraţi firesc să-l auziţi pe deputatul Eugen Nicolicea că "autostrăzile mai pot să aştepte, deoarece prioritare sunt pensiile şi salariile"? Mai ales că, ştiţi bine, salariile au explodat de fapt doar pentru barosanii din vina cărora nu avem autostrăzi, iar pensiile pentru nomenclaturiştii dinaintea lor...

Vi se pare normal că dacă vreţi să ajungeţi la mare cu trenul nu puteţi şti niciodată ora sosirii la destinaţie? Pentru că viteza medie de deplasare nu reuşeşte să urce nici măcar la 35 km/h, vara din cauza caniculei, deşi nici în Africa asta nu mai e, de mult, o scuză rezonabilă, şi iarna din pricina gerului, cu toate că, aţi ghicit, nici în ţările scandinave nu poate fi vorba de aşa ceva...

Dar să vă târâţi tâgâdâm-tâgâdâm şi nici aşa să nu aveţi certitudinea că tocmai vagonul în care vă aflaţi nu va fi lăsat pe câmp de locomotiva mult prea veche şi de sistemele de tracţiune ce trebuiau înlocuite cu decenii în urmă? Să nu aveţi aer condiţionat pe vreme de arşiţă, încălzire din octombrie până în mai şi curăţenie în WC-uri niciodată-niciodată?

Când apelaţi la serviciile Tarom, credeţi că e normal ca aeronava care trebuie să ajungă din Bucureşti la ora H să nici nu fi decolat de acolo cu 30 de minute înainte de momentul când ar trebui să ajungă la Oradea, de unde să vă ia? Fie pentru că aşteaptă un "demnitar" întârziat, fie pentru că, pur şi simplu, e ţinută la sol de vreo defecţiune cauzată de vechime şi de proasta întreţinere...

Vi se pare onorabil ca înainte de Centenarul Marii Uniri infrastructura României să fie aproape ca în 1918, iar Transilvania şi Capitala să fie despărţite nu doar de Carpaţi, ci mai ales de un munte de nesimţire a politicienilor?

Ei, bine, cu toate aceste bube, Ministerul Transporturilor, prin CFR, a mai tras o palmă peste obrazul orădenilor, punându-i să plătească - indirect, prin bugetul local - 50.000 de euro în fiecare an, pentru a putea circula în propriul lor oraş, cale de 650 de metri, pe un teren pe care firma Ministerului oricum nu-l folosea de câteva decenii.

Decizia de a nu accepta municipalităţii nici cedarea respectivei parcele, nici măcar un schimb cu altele, este cu atât mai sfidătoare cu cât, de pildă, spaţiile din Metroul bucureştean, aflat în subordinea aceluiaşi Minister, au fost vândute ori concesionate pe decenii întregi, la preţuri de nimic, unor sindicalişti cu carnete de partid, precum Ion Rădoi, un personaj desigur mult mai important decât 200.000 de oameni dintr-un colţ al ţării.

Primarul Ilie Bolojan e mult prea generos când vorbeşte despre "impotenţa" de la vârful Transporturilor. Eu cred că de fapt acolo domneşte, ca de altfel în tot Guvernul, nu doar incompetenţa, prostia crasă, ci şi o cumplită rea-credinţă. Dacă aş fi în locul lui, m-aş gândi să recuperez birul la care au fost obligaţi orădenii amendând zi de zi CFR-ul, pentru toate pungile şi flacoanele răspândite pe rambleurile căii ferate ce traversează oraşul. Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi.