URMĂREȘTE-NE PE
MARȚI, 27 OCTOMBRIE 2020
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
În 25 octombrie anul Domnului 2000, a apărut primul număr din BIHOREANUL. Dacă Alexandre Dumas a avut strălucita idee să continue povestea nemuritoare a muschetarilor şi să ni-i arate după 20 de ani, hai să fac şi eu la fel, dar invers. Să vedeţi cum eram noi acum 20 de ani.
Cu tupeu
Florin Ciucaş
Da, s-au făcut 20 de ani de BIHOREANUL! Potrivit planurilor noastre de mai an, azi ar fi trebuit să sărbătorim "a la grande", să facem o mare sărbătoare din acest eveniment, o adevărată "Zi a BIHORENILOR", organizată în aer liber, poate la Cetatea Oradiei, deschisă tuturor... N-a fost să fie. În mijloc de toamnă, poate că vremea ne-ar fi îngăduit. Vremurile, însă, nu.
Zic şi eu
Adrian Cris
Nu ştiu ce şanse rămân, după ultima decizie a Curții Constituționale, ca alegerile legislative să fie la termen, aşa încât actualii parlamentari să nu-şi depăşească mandatele constituţionale. Deşi, potrivit Constituţiei, prelungirea acestora e posibilă doar în anumite condiţii (stare de război, de calamitate, de urgenţă) care, slavă Domnului, nu există, CCR a ajutat din nou PSD, dornic ca scrutinul, cu orice preţ, să aibă loc cât mai târziu.
Vorba lu' Lulu
Lucian Cremeneanu
Alegerile interne în PNL Bihor au murit, s-a votat fără comentarii lista impusă de șefu'. Desființarea competiției interne într-un partid poate fi catalogată drept aroganță bazată pe putere și, adeseori, este primul pas către pierzanie. Nu comentez lista lui Bolojan și nici competențele membrilor ei, care sunt convins că se vor descurca în Parlament, ci doar moartea unui principiu simplu, însă esențial, care stătea cândva la baza funcționării partidelor.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Ce părere aveți despre rezultatul alegerilor locale?






De stiut

Avocatul Bihoreanului
Mircea Ursuta
Codul administrativ prevede ce drepturi și ce obligații au consilierii locali și județeni, primarul, viceprimarul și președintele consiliului județean. Iată care sunt acestea...
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
În urma identificării unor cazuri de listerioză în Marea Britanie, este bine de ştiut că această afecţiune infecţioasă rară este transmisă de obicei la oameni prin consumul unor alimente contaminate cu Listeria (lapte insuficient pasteurizat, brânză şi alte produse lactate, carne insuficient preparată termic), sau, mai rar, prin contact direct cu alte persoane sau animale infectate. Listerioza afectează cel mai frecvent nou-născuţii, bătânii, gravidele şi persoanele cu un sistem imunitar scăzut.
09 Iunie 2012, 14:09

Nişte ţărani 5: Ţăranii şi ninja

0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Timpul părea a nu avea margini pentru luptătorul în negru. În poziţie de relaxare, cu picioarele adunate sub el, cu ochii întredeschişi şi cu spatele drept, îşi împletea metodic, după o logică numai de el ştiută, degetele în secretul limbaj al kuji in-urilor. Liniştea de pe chipul său arăta că mintea sa se contopise deja cu universul, moment în care zece degete în formă de soare închideau ritualul pentru Buddha Amida. Calm, bărbatul îşi punea pe corp armele una câte una, nu înainte de a le privi critic pe toate feţele. Arcul, săgeţile şi, bineînţeles, faimoasa ninja to, în faţa căreia se închină înainte de a o atârna la spate.

În lumina palidă a lunii, umbra se strecura neauzită în noapte, mulându-se pe acoperişul caselor şi îmbrăţişând mut ţiglele. Corpul felin desena curbe şi frânturi când se deplasa, iar privirea-i ageră cuprindea totul în marea de linişte de sub el. La casa cu pricina se opri puţin şi se lipi de creasta acoperişului, studiind terenul care-i putea aduce ultima luptă. Pe adversar l-a dibuit repede, chiar dacă acesta înţepeni într-o poziţie ofensivă cu shinai-ul deasupra capului. Cu un salt prin fumul hornului, ninja ateriză pe terenul plat în stilul păianjen, ghemuit, cu palma stângă pe sol şi cu braţul drept la spate, pe mânerul sabiei.

De minute bune stăteau nemişcaţi, privindu-se fix şi evaluându-se reciproc. Fiecare clipire dura fracţiuni de secundă, parcă nelăsând genele să tulbure concentrarea. Totul era calm şi respiraţie, în spatele cărora stăteau muşchi şi oţel gata să erupă. Şi a erupt. Mai întâi adversarul, care-şi lansă kiai-ul în valuri vibraţionale menite să înspăimânte...

Criza la ţară

De când a venit criza, şi la noi în sat totul s-a schimbat. Până şi tricolorul de pe turla bisericii, rămas de la alegerile trecute, nu mai fâlfâia atât de semeţ. Animalele erau mai posace, iarba abia se mai îndura să crească, iar oamenii deveniseră peste noapte nemţi. Reci ca nemţii. Ăia care mai trăiau. Ceilalţi erau numai reci. Totul era atât de sumbru încât satul semăna cu un film de groază în care s-a furat tot, de la bani la hrană, de la spirit la obiceiuri. Criza ne-a răcit atât de tare încât totul avea preţ. Până şi Mărişca Porcului nu mai făcea de deochi fără cinci ouă şi-o legătură de zarzavat.

Şi la mine era la fel: găinile nu se mai ouau, Jodi nu mai dădea lapte, porcul a murit în toamnă şi, colac peste pupăză, a prins-o dorul de agroturism pe franţuzoaica de la care am cumpărat vaca tocmai acuma, de nici bulion n-am mai apucat să punem din roşiile "trezecolojic". Ca să nu mai spun că mi-a mâncat năpasta din Normandia până şi brânza stricată ce puţea de-ţi muta nasul, de o adunasem în pivniţă într-o troacă cu zer pentru purcei. Degeaba-i spuneam eu că nu-i bună, că ea o ţinea pe-a ei, "se tre bon, se tre bon"... Cucuruz nu s-a făcut, că n-am avut cu cine-l săpa. Cine să te-ajute la sapă când n-ai tu dărab de clisă la masă? Ce mai, an rău...

Tot am stat şi-am cugetat cum s-o scot la capăt cu mâncarea, fiindcă zgârciţii ăştia de consăteni ai mei preferau să-şi rupă o mână decât să te-ajute. Nici la pretenu' Oanea Broaştii nu mai găseam înţelegere, deşi-i erau pline coteţele şi cocinile. Aşa că între a-l tăia pe Turefel, viţelul, şi a muri de foame, m-am hotărât să fur, că am luat exemplu de la televizor, de la Antene, care spuneau că în România o duc bine numai ăia care fură. Şi - cum mogul nu puteam să mă fac - am decis să devin băiat deştept, că p'ăştia nu-i prinde nimeni cu fofârlica, orice-ar face şi oricâte mătuşi ar avea.

Iniţial am vrut să mă fac Omu' Paianjen, că mi se părea cel mai la îndemână: am strâns o cutie de lighioane, le-am hrănit două zile şi-apoi am băgat mâna în recipient, să mă muşte şi să capăt superputeri. O zi întreagă am tot sărit pe pereţi, da' nici vorbă să mă lipesc. Şi în afară de buboaiele de la muşcături m-am ales şi cu jenunţii şi cu coatele belite. Superman nu mai puteam fi, ca dovadă Petrea Uătiului şi deltaplanu' lui, care nici în ziua de azi nu-i om normal după zboru' antologic. Aşa că m-am făcut ninja...

Nici n-a fost greu. Ceva haine negre prin casă aveam, armele erau uşor de făcut, iar o ţâră de karate oricine ştie în ziua de azi: No, acolea te agiţi oleacă şi dai din brânci şi din picioare... Arcul l-am făcut dintr-un par de părădăici, săgeţile din trestia tavanului casei cu cuie tocite la vârf, iar steluţele din tabla de la intrarea-n sat... Cu sabia credeam că o să am probleme, da' mi-am amintit o tehnică străveche, lăsată din moşi-strămoşi, că nu degeaba ziceau bătrânii "bate fieru' cât e cald", şi am stricat bunătate de coasă ca s-o fac. Aşa că, odată gătit, m-am hotărât să fur de la ăia care au, mai precis de la Petrea Uătiului, şi să-mi dau mie, care n-aveam...

Prima şi ultima luptă

"Liniştea de pe chipul său arăta că mintea sa se contopise deja cu universul, moment în care zece degete în formă de soare închideau ritualul adus lui Buddha Amida..." Prima dată m-am dus cu ritualul la budă, în fundul curţii, că prea m-am concentrat pe mine aşa chircit... Iată-mă, dară, căţărat pe acoperiş, spionând ograda lui Petrea... Ouă n-am reuşit să procur, pentru că lângă cuibar statea ditamai cocoşul, pe care m-am hotărât să-l execut cât mai aveam încă sângele cald, că era un frig pe copiriş de crăpau ţiglele, da' când să slobod săgeata, arcul pocni şi-mi arse una peste meclă de numa' shuriken verzi vedeam. La cârnaţ n-am mai ajuns, fiindcă pe când să pun mâna pe el prin gemuleţul cămării apăru un ninja mic şi negru pe capul meu mieunând, ceea ce-l şi trezi pe Petre, care ieşi în curte...

"De minute bune stăteau nemişcaţi, privindu-se în ochi şi evaluându-se reciproc...". Sincer, eu unul stăteam nemişcat că nu mai vedeam nimic, îmi intrase fumu-n ochi când m-a pus dracu' să sar peste horn, că aşa am văzut că apar ninja în filme, din fum...

"Cu un salt prin fumul hornului, ninja ateriză pe terenul plat în stilul păianjen, ghemuit, cu braţul drept pe mânerul sabiei..." Aici e drept, în stilul paianjen, cu mâna pe sabie, că aşa m-a prins cârcelul la aterizare! Petrea înţepenise, într-adevăr, într-o poziţie ofensivă, cu parul deasupra capului, dar numai pentru că făcea pe el de frică, gândindu-se la ghiavolu' aista pe care precis i l-o fi trimis Mărişca Porcului fiindcă n-a împrumutat-o cu ouă...

- Cine eşti şi ce vrei? strigă Petrea vizibil emoţionat.
- Anata ne, Samurai honkaio doshtarimasta! am mormăit eu o replică dintr-un film celebru, sporind suspansul.

Evident, Petrea n-a înţeles nimic... Da' a priceput câinele, cu care m-am trezit înfipt în gambă. Într-o clipită memoria ancestrală îmi aminti că am fost fotbalist şi-am executat cu el o foarfecă pe spate proiectându-l în vinclul porţii de fier a lui Petrea, înscriind spectaculos. Hagi m-ar fi invidiat... După o clipă de uluială, câinele se dezmetici şi-o rupse la fugă prin ogreadă, tăt suduind dă Dumniezo...

"Totul era calm şi respiraţie, în spatele cărora stăteau muşchi şi oţel gata să erupă. Şi a erupt. Mai întâi adversarul, care îşi lansă kiai-ul în valuri vibraţionale menite să înspăimânte..."
- Bolojaaaaan! strigă Petrea, trădându-şi orientarea liberală...
- Sindobatooo! strig şi eu, inspirat de desenele animate din copilărie...

Aici, o derulare cadru cu cadru ar zugrăvi următorul tablou: Petrea se năpusteşte în luptă, cu coada de la lopată deasupra capului, alunecă pe un găinaţ şi-mi proiectează, în cădere, involuntar, un picior procedeu mae geri în... da, acolo... apoi aterizează după un dublu şurub perfect în sfoară, icnind de durere... Eu, black ninja, devin roşu-stafidiu după lovitura primită, şi aterizez ţucahara întins, prieteneşte, peste Petrea...

Nu ştiu cât am zăcut, da-s sigur că ne-a trezit cu pălincă pe sub nas nană Mărişcă, pe patul din tinda lui Petrea.
- Tu erai, drace? zice Petrea.
- Bine mă, tu nu mai ştii de glumă? îngân eu, apucând pălinca, după care ne îmbătăm regulamentar.

Se lasă noaptea pe uliţe, învăluind casă cu casă. Tricolorul cel nou, pus pentru alegerile din iunie (să mereţi naibii la vot!), abia mai fâlfâie pe turla bisericii. E pace şi linişte în satul românesc...

Citiţi şi celelalte episoade:

Nişte ţărani 1

Nişte ţărani 2

Nişte ţărani 3

Toţi ţăranii preşedintelui

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
4 Comentarii
cu drag de casa
nu am inteles de ce Bolojan, Dudutz, mai vezi si tu cine e prin Ineu la conducere , ca la limbajul neaos ineuan e musai sa te adaptezi si politic.Felicitari ineuanul nostru!!!!Auzi, da o intalnire comuna, colegi de liceu din mai multi ani, ce zici, nu am putea face? Poate ai tai fosti colegi ar fi mai ughesi si s-ar mobiliza mai bine, ca ai mei......tulai doamne, musca sfecla prin siregla, asa se agita de bine sa ne mai vedem , macar odata . Te pup
Postat 06 Aprilie 2013, 09:23 de ineu
excelent
fuarte fuarte faina!
Postat 17 Noiembrie 2012, 09:50 de Gabi
Frumos
BV DUDU! Frumos scris!
Postat 10 Iunie 2012, 18:02 de VI
Bolojan
Kaizeeeeeeeen!
Postat 09 Iunie 2012, 19:43 de Bolojan
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.1224 RON
  • 1 EUR = 4.8731 RON
  • 1 HUF = 0.0134 RON