La școală, în Oradea interbelică (I): Cum arăta rețeaua de școli primare și gimnaziale a orașului cu un secol în urmă (FOTO)

Școlile Oradiei interbelice au urmat transformările firești ale Ardealului de după Marea Unire. Rețeaua instituțiilor de învățământ a cunoscut modificări importante, ca de pildă continuitatea și „românizarea” celor antebelice, dar și deschiderea altora noi, până la schimbarea fundamentală a programei școlare prin introducerea materiei românești în locul celei maghiare.

BIHOREANUL vă prezintă prima parte a poveștii școlilor orădene interbelice, adică a celor confesionale, a grădinițelor și școlilor primare.

Extensie din Regat

După preluarea administrației locale de către structurile românești, din 20 aprilie 1919, una dintre principalele măsuri a vizat reorganizarea învățământului local. Rețeaua școlară era bine dezvoltată, cu grădinițe și cămine, școli primare și gimnaziale. Noul plan de învățământ, aliniat celui din Vechiul Regat, era adoptat în septembrie 1919 și implementat începând cu anul școlar 1919/1920. Predarea se făcea în limba română sau într-o altă limbă maternă dacă majoritatea elevilor erau de o altă etnie, dar s-au scos materiile legate de istoria Ungariei.

Școlile publice funcționau în subordinea Primăriei, cu sprijin de la stat. Cele confesionale, existente înainte de 1918 și funcționând pe lângă biserici, au fost menținute și puteau beneficia și ele de subvenții de stat. Rolul și importanța lor au început, însă, să scadă pe măsură ce rețeaua școlară de stat le-a preluat elevii. Fiecare școală de stat era condusă de către un director, existând și un „sfat școlar”, din care făceau parte delegați ai Primăriei, având ca atribuții înzestrarea, strângerea de fonduri ș.a.

Funcționarea instituțiilor de învățământ era reglementată prin Hotărâri ale Consiliului Orășenesc/Municipal și prin ordine venite din partea Secretariatului General al Instrucțiunii Publice din Cluj. Activitatea didactică era supervizată de Revizoratul Școlar Județean.

Școlile confesionale 

O categorie importantă de școli era cea din organizarea bisericilor. Dintre acestea, Școala Primară Catolică funcționa din 1717, inițial sub conducere iezuită, apoi ca școală capitulară. În perioada interbelică era „cea mai veche școală primară din Oradea”, conform monografiei lui Petre Dejeu. Absolvenții clasei a IV-a puteau continua studiile în orice gimnaziu, unii alegând să studieze pedagogia, astfel că s-a sudat o legătură între această unitate și Școala Normală Catolică de învățători.

Biserica ortodoxă din Velența înființa propria școală primară în 1740. Frecventată anual de circa 40-60 de elevi, a fost desființată în 1923. Altă școală primară confesională ortodoxă era lângă Biserica cu Lună, fondată în 1754 de comercianți greci veniți din Macedonia. Aici învățau, anual, 60-80 de elevi, activitatea fiind sistată în 1921. 

Școala Normală Catolică de învățători din Oradea a funcționat, din 1781, cu patru clase, pentru a pregăti dascăli pentru învățământul primar. A avut parte de câteva reorganizări de-a lungul secolului al XIX-lea, inclusiv de sistări, continuându-și activitatea până în iunie 1924, când a fost desființată din cauza subfinanțării. În clădirea sa (foto), din același an era stabilit internatul Liceului Oltea Doamna.

În aceeași sferă se încadra Școala Normală Greco-Catolică de învățători, ale cărei cursuri erau inaugurate în 1784, având continuitate și în perioada interbelică. În 1934 sărbătorea jubileul de 150 de ani, după ce în anul anterior Școala Primară Română Unită (Greco-Catolică - n.r.) de Aplicație marcase bicentenarul. Biserica Unită avea și propria școală primară, deschisă la finalul secolului XVIII într-o clădire din vecinătatea Catedralei Sf. Nicolae.

La „grădina de copii” 

Cele mai multe au fost, totuși, instituțiile de învățământ de stat. Prima grădiniță a fost înființată în Oradea în 1850, iar următoarele în jurul anului 1900 în cartiere precum Olosig, Orașul Nou, Subcetate și Velența. În perioada interbelică, până în 1937, au fost deschise doar trei noi grădinițe, în condițiile în care populația orașului a crescut de la 62.000 la 80.000 și s-au dezvoltat noi cartiere. Una era pe Calea Iuliu Maniu (azi Bdul. Ștefan cel Mare), deschisă în 1933, o alta în 1934, pe strada Mărășești (azi Bacăului) și cea de-a treia, în Ioșia, tot în 1934, într-o casă închiriată. În total, la jumătatea anilor 1930, în Oradea funcționau 12 grădinițe, având între 40 și 85 de copii.

În completarea procesului didactic, învățătorii activau în cadrul cercurilor culturale, dezbătând lunar lecții practice, metode de educație, aplicarea legilor și a programelor școlare. Unii erau membri ai șezătorilor culturale, unde discutau conținutul unor cărți, țineau și ascultau conferințe și primeau lecții despre agricultură, industrie sau comerț. 

La finalul anului școlar, grădinițele organizau serbări, expoziții cu lucrările elevilor și programe culturale cu recitaluri și dansuri, iar absolvenții claselor a IV-a primeau sfaturi de orientare către școlile gimnaziale din partea învățătorilor și inspectorilor școlari. Alte serbări erau organizate în preajma sărbătorilor, mai ales de Crăciun.

În 1930 era înființată Filiala Oradea a Institutului Notre Dame de Sion (foto), cu grădiniță, școală primară și clase gimnaziale, cu predare în limba franceză, precum și internat. Aici învățau circa 70 eleve. În prezent, clădirea găzduiește Spitalul CFR.

Primele clase 

În anii 1920 Oradea ducea lipsă de școli primare. Existau 8, dar fiecare a trebuit să cedeze săli pentru alte instituții, iar clase întregi erau desființate. În deceniul următor, numărul școlilor primare de stat a urcat la 12. Cele mai mari erau: Școala Primară Urbană nr. 6 din strada Griviței (azi Școala Gimnazială Lucreția Suciu), cu 15 clase și 678 de elevi, Școala Primară Urbană nr. 1 de pe strada Holban (azi Liceul de Arte, strada Menumorut) cu 636 de elevi, și Școala Primară de Stat nr. 2 (foto) din Decebal (azi Colegiul Național Iosif Vulcan, clase primare), cu 537 de elevi. Celelalte școli primare aveau între 80 și 275 de elevi.

Majoritatea școlilor primare se aflau în cartierele periferice - Velența, Olosig Nord, Ioșia, Steaua (azi D. Cantemir). „O școală primară de stat, în centrul orașului, n’avem. Avem însă destule școli primare confesionale”, remarca Gazeta de Vest în anul 1929, socotind că o școală primară de stat în zona centrală ar fi de un „neprețuit ajutor” tuturor familiilor din zonă. Școala primară din Velența era „cercetată de cei mai săraci copii ai orașului”, arăta ziarul Tribuna.

Și elevii școlilor primare organizau, împreună cu învățătorii, serbări și activități culturale. De pildă, de Rusaliile anului 1930, cei ai Școlii Primare nr. 2 au prezentat un program cu 12 cântece corale, împreună cu o strângere de fonduri. În astfel de ocazii, elevii săraci primeau ajutoare materiale din partea asociațiilor de caritate, precum și donații de la firme și persoane particulare, constând în îmbrăcăminte și rechizite. În februarie 1939 era deschisă și o cantină școlară, anume pentru copiii săraci, la școala primară din Velența.

Astfel, în școlile orădene copiii găseau, în general, un sprijin important pentru pregătirea lor. Chiar dacă nu toți le frecventau, mulți copii nefiind înscriși în învățământ, se străduiau să ofere educație în măsura posibilităților.

În episodul următor: despre școlile secundare, liceele și școlile profesionale ale Oradiei interbelice.

DIN MÂINILE ELEVILOR
Expozițiile școlilor primare

La finalul fiecărui an școlar, Revizoratul Școlar Oradea, împreună cu instituțiile de învățământ, organiza expoziții cu obiecte de artă și de uz casnic realizate de elevi. Ele cuprindeau obiecte confecționate la orele de lucru manual ale claselor primare și în cadrul școlilor de arte și meserii. 

La finalul anului școlar 1926/1927, elevii Școlii Primare nr. 2, coordonați de profesorul Nicolae Firu, expuneau în chioșcul din Parcul Traian (azi Muzeul Memorial Ady Endre) goblenuri, fețe de masă, ii, jardiniere și coșulețe de papură, iar la Școala primară nr. 4 erau prezentate hărți în relief din ghips, vase ceramice și linguri de lemn colorate artistic. 

În 1936, expoziția era organizată la Liceul Oltea Doamna. „Troițe, pirogravuri delicate, lucrări de tâmplărie, cadre, cărucioare, cusături artistice umple cele patru săli frumos ornate ale expoziției”, constata corespondentul ziarului Dimineața. La expoziții erau invitate și școli din județ, iar organizatorii ofereau premii în bani și aparate de radio școlilor cu cele mai bune sau arătoase exponate.