Jurnal de campanie

Gigi Becali a avut o campanie egală cu valoarea lui, adică cu zero. Sabia dreptăţii o fi ruginit cât timp posesorul a fost la răcoare. O singură expresie colorată, referitoare la preşedintele ţării: «E atât de urât că nu l-aş lăsa la stână, că-mi sperie oile».

Sorin Oprescu, cu figura lui de mitică, n-avea cum să adune prea multe voturi în Ardeal. E genul de doctor care se culcă cu toate asistentele şi face pipi în chiuvetă. A zis că luptă cu sistemul, iar pentru asta l-a rugat pe Cozmâncă să-l ajute.

Kelemen Hunor, un tip finuţ şi inteligent. Dar dacă l-ai îmbrăca cu o haină lungă de piele, i-ai pune nişte trese şi o cruce de fier, ar aduce cu un personaj din epoca nazistă. Remarcabil cum UDMR-ul reuşeşte să se primenească: Kelemen e cu două clase peste Marko Bela, într-o ţară tristă, plină de Hunor.

Corneliu Vadim Tudor. A îmbătrânit şi, în loc de căciuliţa de clovn, i se potriveşte mai bine tichia de noapte a pensionarului mâncat de reumatism. Invectivele lui nu mai enervează pe nimeni, cel mult amuză. Conform propriilor declaraţii, în ziua alegerilor, la ora 13, avea 30% din opţiunile electoratului. Explicabil, căci medicamentele se dau la ora 14.

Crin Antonescu. Suflul nou de care avea nevoie politica noastră îmbâcsită. Excelent orator, dar uşor superficial. Genul de om care nu se agaţă de funcţii dar care, totodată, e extrem de imprevizibil. La anunţarea rezultatelor a dezamăgit profund adoptând tonul lui Vadim şi textele lui Băsescu: «Am fost furat la alegeri din cauza mogulilor».

Mircea Geoană. Temător, pare incapabil să meargă fără să fie ţinut de mână, deşi aruncat în apă adâncă, la confruntarea cu ceilalţi candidaţi, a ieşit onorabil. Doar el şi Hunor nu ridică tonul, nu răcnesc în discursuri. Nu şi-a dat soacra afară din casă, ceea ce demonstrează că, spre deosebire de Adrian Năstase, are o singură locuinţă.

Traian Băsescu. Formidabil cum zâmbetul poate să-i schimbe faţa. Când hăhăie e uman şi cald, când se încruntă e înspăimântător. A împrumutat retorica lui Ceauşescu şi a lui Iliescu. «Agenturili străine» şi «moşierii» care vin să-şi ia înapoi pământurile s-au transformat în moguli şi oligarhi care vor să fure sarea poporului. A demonstrat, totuşi, că e un politician de dreapta. Mai ales după dreapta aplicată unui copil de 10 ani.

În concluzie, pentru turul doi vă doresc: «Votări fericite!».