Cronică de gală

Faţă de ediţiile de mai demult, la Gala Premiilor lui Bihorel de anul acesta au lipsit aproape toţi destinatarii înţepăturilor publice cu parfum de premiu. Nu a fost o surpriză pentru nimeni. Din păcate, acesta este un semn că, deşi râde tot mai mult, clasa politică se află într-o pierdere constantă a simţului umorului. Premiile lui Bihorel nu au vrut să umilească niciodată, ci doar au luat în balon lucruri cunoscute de toată lumea: derapaje pe lângă lege, tare de comportament, învârteli şi mânăreli făcute pe sub masă, eşecuri profesionale sau chiar condamnări.

Dar supărările celor care au avut de suferit în paginile ziarului au fost atât de mari încât au pierdut esenţa sărbătorii la care au fost invitaţi - hai să nu ne mai luăm chiar aşa de tare în serios! Persoanele publice ştiu bine că sunt expuse deopotrivă laudelor şi criticilor. Dar în vremea selfie-urilor şi a reţelelor sociale, narcisismul e supra-alimentat mai ceva ca un motor de Formula 1. Sus-puşii sunt şi mai vulnerabili la asta. Juliturile de orgoliu li se infectează rapid şi se transformă în adevărate tumori. Cei care ajung să fie "daţi la ziar" suferă profund şi par să nu se vindece vreodată.

Aleşii ar trebui să cunoască puterea auto-ironiei şi a râsului. În filmuleţul retrospectiv pe care BIHOREANUL l-a proiectat la gală, preşedintele Consiliului Judeţean, Pásztor Sándor, a trebuit să răspundă la o întrebare absolut strălucitoare din partea lui Bihorel: "Anul acesta România împlineşte 100 de ani, iar Bihoreanul 18. Care eveniment vă deranjează mai tare?". Nu mai ţin minte ce a răspuns prea-seriosul preşedinte de judeţ, însă un hăhăit sănătos ar fi fost cea mai bună replică. Dar pentru asta e nevoie de simţul umorului. Iar pentru simţul umorului e nevoie de altceva.

În rest, cei care au venit s-au simţit bine. Mâncarea a fost gustoasă, vinul alb a fost bun, vinul roşu a fost dezamăgitor, servirea celor de la Armonia a fost fără cusur, iar bufetul cu bucate tradiţionale ar fi meritat un premiu de excelenţă. Membrii trupei Compact, invitaţi să cânte la eveniment, au fost de-a dreptul fascinaţi de el. Nu la fel de fascinaţi, însă, au fost invitaţii de recitalul Compact. Din peste 300 de oameni care au asistat la gală, doar câteva zeci s-au strâns în faţa scenei, şi aceia cam timizi. Poate că un repertoriu mai clasic, cu piese de la începuturi, ar fi prins mai bine.

Ca de obicei, ultimii care au plecat de la Gala Premiilor lui Bihorel, pe lângă gazde, au fost oamenii de presă, mulţi dintre ei foşti membri ai redacţiei. Ne-am amintit împreună de vremurile în care presa locală duduia, iar chefurile aniversare se ţineau lanţ. Acum, doar BIHOREANUL mai strânge din când în când breasla la un loc, atunci când nu o fac alte evenimente mai puţin fericite.

La mulţi ani, BIHOREANUL! Să citim numai de bine!