Cine merge la război pentru România?

Prim-ministrul Marcel Ciolacu spune că nu trebuie să ne îngrijorăm, că nu va fi niciun război. Șeful Marelui Stat Major, generalul Gheorghiță Vlad, avertizează că ar trebui să ne îngrijorăm, ba și mai mult, să vedem cum asigurăm ostași pentru viitoarele războaie. Între generalul mirosind a tranșee și domnul Ciolacu, acest Isus despre care nu se știe ce a făcut până la 30 de ani, eu unul înclin să-l cred pe profesionistul armelor. 

Este evident că țările care au desființat stagiul militar obligatoriu s-au trezit că au la dispoziție niște băieței gata să se penseze, să se epileze și să umble cu gleznele goale, dar nicidecum să se bată cu mujicii lui Putin. Avem o armată de 80.000 de profesioniști și ne-ar mai trebui încă vreo 40.000. Grea misie să strângi așa oaste, când soldații se pensionează într-un ritm peste cel în care se angajează alții.

De unde vom putea aduna totuși cetățeni gata să descurajeze o agresiune din afară? Doar dacă dăm o grămadă de bani pentru salarii, avem speranțe de doritori, iar aici ar fi o soluție: decât să dăm pensii speciale unora care ne-au apărat pe timp de pace, mai bine dirijăm banii către cei nevoiți să o facă în război.

Să ne rugăm la Dumnezeu ca lanțul de alianțe din care facem și noi parte să nu se rupă, că altfel va fi vai și amar de noi. Poporul gândește altfel decât vor liderii lui. Dacă refuză să meargă la război, românul o face nu pentru că nu vrea să lupte pentru România, ci fiindcă nu vrea să lupte pentru Ciolacu, Ciucă, Simion, Șoșoacă.

Să nu ne facem iluzii. Dacă au plecat din țară 6 milioane de români pe timp de pace, vor mai pleca încă 16 milioane dacă va fi război.