Ce mi-am pus în cap

De la o vreme mi-am pus în cap tot oraşul. Mi l-am pus la propriu, şi aşa păţeşte oricine are imprudenţa de a face o plimbare prin zona pietonală. Aşa cum zice poetul: "A-nceput de ieri să cadă / De pe Centru o faţadă. / Tot palatu-i o ruină / Însă nimeni nu-i de vină! / Proprietarul, evident, / E sărac şi indolent / Şi îl doare-n pălărie. / Buba e la Primărie"...

Palatului Apollo i-a picat faţa. Mândra clădire, lăsată de izbelişte de proprietari, intră încet, încet în autodemolare. Şi în situaţia lui mai sunt zeci de astfel de monumente. Hotelul Parc este îmbălsămat de schele de mai bine de doi ani, iar turiştilor care vin să admire minunăţia de secession le spun că hidoşenia se vrea un fel de imitaţie a Centrului Pompidou din Paris, cu schelele şi instalaţiile la vedere.

Nu ştiu ce mai aşteaptă Primăria şi de ce nu aplică legea. Acum câţiva ani se spunea că nu-i poate amenda pe proprietari pe motiv că oamenii nu au bani. După aceeaşi logică, şoferii, patronii şi alţi contribuabili n-au de ce să-şi mai facă griji. E de-ajuns să se declare săraci dar cinstiţi. Şi Poliţia, Garda şi Finanţele vor fi neputincioase.

Din câte ştiu, chiar în palatul Apollo, locuinţe de 100 de mii de euro au fost cumpărate cu 10 mii. Toţi privilegiaţii care locuiesc acolo n-au decât ca acum, din suma economisită, să-şi repare faţadele.

Şi în afară de aspectul clădirilor mai e vorba şi de siguranţa pietonilor. Cine răspunde dacă elemente de clădiri rănesc trecătorii? Probabil că indolenţii proprietari au şi aici un răspuns: gravitaţia e de vină, că în lipsa ei cărămizile ar pluti prin oraş.