Bihorul, în rând cu ţara

Prima aniversare a actualei administraţii judeţene înfăţişează trei personaje mişcându-se brownian într-un tablou cu nimic diferit de cel pe care a reuşit să-l provoace haosul administraţiei centrale. Nimănui nu-i trebuie cine ştie ce calificare pentru această constatare. Se vede cu ochiul liber cum preşedintele Pasztor Sandor şi vicepreşedinţii Ioan Mang şi Traian Bodea vorbesc tot mai mult şi tot mai fără sens, fiecare pe limba lui, şi toţi acţionează aşijderea, fiecare în altă direcţie, fără niciun fir roşu, cum ziceau înaintaşii lor.

Orice enunţ şi orice decizie a Treimii din fruntea judeţului apar nu doar ca scandaloase, ci siderante de-a dreptul. Nu bine apare şeful Consiliului Judeţean la televizor să admită că instituţia pe care o păstoreşte nu are bani nici măcar ca să achite salariile până la sfârşitul anului, aşa că proiectele (mereu viitoare) vor fi cofinanţate cu bani împrumutaţi de la bănci, că imediat se iţeşte Mang să declame nevoia stringentă ca judeţul să preia o echipă de fotbal, pentru ca în final Bodea să declare ritos că nici vorbă de aşa ceva.

Singurul numitor comun al celor trei este că fiecare reuşeşte să se contrazică până şi pe sine, încât îţi vine să te întrebi, vorba premierului Tudose, dacă nu cumva la CJ Bihor e "caz de psihiatrie". Dacă fosta "staţiune balneară" n-a devenit ditamai balamucul. Ce altceva să crezi când Pasztor arde de nerăbdare să cumpere o clădire (Băile Rimanoczy) deşi recunoaşte că n-are habar ce-ar putea face cu ea, iar în acelaşi timp ticluieşte să vândă o alta (fosta Policlinică Mare), chiar dacă toţi predecesorii au demonstrat că destinaţia acesteia trebuie să fie de sediu administrativ? Dar când Mang se alătură propunerii, cu pretextul că CJ nu ar avea în zonă destule locuri de parcare, ignorând că în Parcul Traian nu sunt nici măcar atâtea, şi zice că vrea s-o vadă fie hotel de lux, fie magazin de fiţe, ceea ce ar cere încă şi mai multe parcări?

Din nefericire nu doar pentru bihoreni, ci chiar şi pentru angajaţii instituţiei, lipsa de coerenţă a celor trei este egalată doar de cea a bunului simţ comun. Ce altceva poate însemna că Pasztor, Mang şi Bodea şi-au dat un spor de 25% la lefurile recent mărite, cu argumentul că legea îi obligă fiindcă instituţia are proiecte europene, deşi nu lor li se datorează acestea, iar funcţionarii care le-au făcut nu primesc nimic? Şi ce alt cuvânt e mai potrivit când mai-marii sugerează că, neumplându-şi buzunarele, riscau ca DNA să-i inculpe pentru delictul de necumpătare şi să-i trimită la un nou Canal Dunăre - Marea Neagră?

Cu un an în urmă, PSD, UDMR şi ALDE cereau voturile bihorenilor fluturând şansa ca judeţul să fie condus, pentru prima oară, de aceleaşi partide care vor avea şi Guvernul, aşa că proiectele de dezvoltare locală nu vor mai fi blocate pe malul Dâmboviţei. Constatăm acum că, lipsiţi de orice proiect, dar doldora de idei fie trăznite, fie păguboase, jupânii Bihorului sunt la fel ca şi cei de la Centru. Ne-au adus, în sfârşit, în rând cu restul ţării.