URMĂREȘTE-NE PE
LUNI, 18 IANUARIE 2021
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Recent, PSD-iştii bihoreni au repus pe tapet, şi bine au făcut, situaţia corecţiilor financiare aplicate de autoritatea de management din Ministerul Dezvoltării pentru două proiecte ale Oradiei pe fonduri europene. Numai pentru noua linie de tramvai riscăm să dăm din buzunarul nostru 58,7 milioane lei. Lecţia e cam scumpă, chit că aşa avem ocazia să simţim pe propria piele ce ar fi însemnat ca toate investiţiile să le fi plătit din bugetul local.
Cu tupeu
Florin Ciucaş
Pentru cei care sperau asta, o veste tristă: PSD-ul nu este un partid pe cale de dispariţie. Dimpotrivă, e asemenea lui Iliescu, un bătrân care se încăpăţânează să rămână verde (a se citi roşu). Are electoratul său solid, format din nostalgicii, socialiştii, comuniştii şi stângiştii de stil nou, din pomanagiii şi dependenţii de ajutoarele sociale, din sudiştii şi tuciuriii patriei, uşor de cumpărat cu mărunţiş, din bugetari şi lefegii plantaţi şi lăsaţi să sporească şi să rodească prin pleiada de instituţii publice susţinute din greu de pălmaşii şi "liberalii" naţiei...
Zic şi eu
Adrian Cris
Avem în faţă 4 ani pe care analiştii îi numesc „de pace”, prezumând că noii aleşi vor lucra decent, nu cu gândul la următoarea campanie. Din păcate pentru visata pace, realitatea nu prea justifică, totuşi, optimismul. Ca dovadă, negocierile, formarea şi primii paşi ai noii şi heteroclitei coaliţii PNL, USR-PLUS, UDMR, partide care până mai ieri se detestau plenar: liberalii erau Ciuma Galbenă pentru pluserişti, aceştia sexo-marxişti pentru penelişti, singurul lucru ce-i unea şi pe unii, şi pe ceilalţi fiind certitudinea că udemeriştii sunt magyar PeSzeDe.
Vorba lu' Lulu
Lucian Cremeneanu
Avem un nume nou de stradă în Oradea - strada Sucevei a devenit Strada Evreilor Deportați. Nu e o denumire prea fericită, însă nici una care să poată fi combătută cu prea multă tărie, fiindcă, la aproape 80 de ani de la acele evenimente oribile, sentimentul generalizat de vină încă există... Dar, rememorând la nesfârșit oribilitățile trecutului, ne facem oare un viitor mai frumos? Putem spera că viața copiilor noștri va fi mai liniștită și lipsită de pericole dacă le picurăm întruna în creiere amintiri despre felurile îngrozitoare în care au murit părinții și bunicii lor?
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Ce părere aveți despre noul vaccin anti-Covid și despre campania de vaccinare gratuită declanșată de autorități?





De stiut

Avocatul Bihoreanului
Mircea Ursuta
Potrivit Codului administrativ, ministerele se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare şi a întregii liste a Guvernului, în procedura de învestitură. Ministerele se organizează şi funcţionează numai în subordinea Guvernului, potrivit prevederilor Constituţiei și codului administrativ.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Sub denumirea de hepatită cronică sunt cuprinse o serie de afecţiuni ale ficatului cu cauze şi grade de severitate diferite, care au ca punct comun faptul că procesul inflamator şi necrotic durează cel puţin 6 luni. Formele uşoare nu progresează sau pot progresa lent, iar formele severe sunt asociate cu cicatrizări ale ţesutului hepatic, cu formarea altui tip de structură a acestuia care pot evolua spre ciroză hepatică.
24 Octombrie 2018, 09:56

Băieţelul care aştepta barza

0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Acum câţiva ani, în aeroportul din Viena, surprind o discuţie între un tată, o mamă însărcinată şi băieţelul lor de vreo 5 ani: "Ce ai vrea să îţi aducă barza, un frăţior sau o surioară?". S-a făcut linişte. Am ciulit urechea din reflex auzind limba română, dar şi din curiozitate pentru răspuns. Copilul s-a gândit câteva secunde, a ridicat ochii şi a răspuns limpede şi hotărât: "O maşinuţă!".

Am râs una bună (în interior, ca să nu mă dau de gol că am auzit conversaţia) şi apoi am picat pe gânduri. Dincolo de naivitatea specifică vârstei şi de nevoia firească de a se juca a unui băiat de câţiva anişori, mi se părea că întrevăd o trăsătură de bază a fiinţei umane - pasiunea pentru obiecte. Mi l-am imaginat câteva secunde pe cel mic ajuns deja om mare, la fel de pasionat de maşini, de asta dată de propria-i maşină, una reală, nu de jucărie. Şi brusc nu mi s-a mai părut deloc simpatic.

Mi l-am închipuit lustruindu-şi maşina toată ziua în faţa casei, aranjând şi dereticând fiecare colţişor, suflând fiecare fir de praf aterizat pe bord. Apoi am încercat să ghicesc cum ar reacţiona dacă cineva i-ar lovi sau zgâria preţiosul obiect. Am anticipat în el o tipologie umană întâlnită la tot pasul, de care, sincer, mi-e frică - oamenii cărora le pasă mai mult de obiecte decât de oameni.

Într-un caz întâlnit acum ceva timp, un taximetrist ce s-a ciocnit cu o biciclistă a preferat s-o care pe femeie prima dată la Poliţie pentru constatare şi la un service pentru evaluarea zgârieturilor de pe portieră, nu la spital pentru a i se pansa un deget rănit. Maşina lui nouă era mult mai importantă decât fiinţa pe care o durea ceva. Pasiunea noastră pentru obiecte, combinată cu talentul imens al producătorilor de a crea obiecte tot mai frumoase, generează nişte monştri în unii dintre noi.

Oamenii care depind atât de tare de obiecte sunt, de fapt, foarte vulnerabili. Trăiesc cu teama constantă că obiectele lor mult iubite ar putea păţi cine ştie ce grozăvii care să le ştirbească perfecţiunea. Pentru ei, avantajul insurmontabil al lucrurilor în faţa fiinţelor umane este că ele au costat bani, mulţi bani. Şi, astfel, acei oameni devin orbi şi surzi la drame mult mai importante ce au loc la distanţă de un braţ de ei.

Sper, totuşi, că barza i-a adus simpaticului băieţelul din aeroport o surioară sau un frăţior, nicidecum o maşinuţă. Mai sper că, în prezent, se iubesc maxim, şi că, dacă ar fi să aleagă între toate jucăriile din dulap şi binele celuilalt, fiecare ar face-o fără să stea pe gânduri. Auto-educându-ne că obiectele sunt doar obiecte, ne putem elibera mintea de prizonieratul posesivităţii şi ne putem recâştiga libertatea. Iar durerea pentru un obiect distrus, fie el o clădire de patrimoniu sau o pianină dintr-un parc, poate fi compensată cu bucuria că oamenii sunt bine, sănătoşi.

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
1 Comentariu
@Lucian Cremeneanu
Multumesc mult pentru articol. Il simt putin cu dedicatie pentru mine (nu ne stim dar parca ne-am sti) si da, mare mare dreptate si adevar ai asternut aici. Felicitari, de asemenea articole si redactie are nevoie jurnalismul in Romania. Cu multa stima si respect, acelasi vechi "poiu"!
Postat 24 Octombrie 2018, 16:58 de poiu
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.0172 RON
  • 1 EUR = 4.8737 RON
  • 1 HUF = 0.0135 RON