Vizitând Universitatea din Oradea, care nu s-a învrednicit nici să-şi dea un nume, ministrul Educaţiei ne-a vestit săptămâna trecută că, dacă un proiect la care lucrează devine lege, universităţile de stat, implicit şi cea din Oradea, ar putea primi bani de la primării.
Din prima, majoritatea orădenilor ar răspunde probabil "nu" întrebării din titlu. De ce să cotizez aiurea, se poate întreba casiera din supermarket angajată fără să fluture o diplomă în Drept? Refuzul i-ar fi de înţeles, chiar dacă în realitate orice locuitor al unui oraş universitar profită indirect de pe urma profesorilor şi studenţilor care îşi cheltuie loco salariile şi bursele. Poate şi la a doua cumpănire răspunsul ar fi tot nu, dacă ne-am aminti că Sorbonica a mai avut binefăcători, fără însă ca asta să se reflecte asupra comunităţii. Nici direct, nici indirect. Eu, de pildă, n-am uitat că Ion Raţiu i-a donat o limuzină, folosită însă numai pentru a-l căra pe rector între casă, birou, partid şi chiolhanuri. Şi, atenţie, rectorul de la Oxford nu are maşină de serviciu!
"Universităţile joacă un rol fantastic în comunitate, aduc dinamică, studenţi, oameni care produc şi în urma cărora, prin taxare, comunitatea are resurse suplimentare", a pledat ministrul, dând chiar exemplul Oradiei, "care are un parc tehnologic unde e nevoie de specialişti". În teorie, ministrul are dreptate, dar proba nu e aici, ci mai încolo, la Cluj, unde un sfert din bugetul oraşului îl dau studenţii, iar absolvenţii îmbogăţesc resursa umană locală.
La Oradea niciun manager de firmă nu e căutat de vreun universitar dornic să practice ca inginer ori economist, cu toate că multe companii plătesc mai bine decât Universitatea. Ba am motive să suspectez că majoritatea cadrelor de la multele facultăţi inginereşti n-au văzut o fabrică în ultimii 25 de ani, după cum mulţi de la Arte nu calcă pe la Filarmonică, iar cei de la Sociologie, deşi sub nasul lor se produc fenomene incitante (bunăoară referendumul), le ignoră pentru a "studia" pe granturi europene obiceiuri tribale africane. La fel, nu ştiu ca fie şi fără drept de vot, reprezentanţii comunităţii să fie invitaţi în Senatul universitar.
Sorbonica noastră, regret, se îngraşă în autosuficienţă, obsedată să se perpetueze pentru sine însăşi. Nici măcar simbolic nu iese din "campus": n-am auzit ca deschiderea ori închiderea anului de învăţământ să aibă loc într-o fabrică, ci invariabil la Teatru, încât nu poţi alunga gândul că teatru joacă şi "dascălii" baricadaţi în "turnul de fildeş".
Pe de altă parte, mă întreb dacă, finanţând Universitatea, politicienii nu vor căuta să se acopere cu diplome şi să-şi procure catedre şi doctorate, cum au mai făcut, ori pentru a cumpăra, pur şi simplu, voturi.
Nu resping ideea finanţării Universităţii din bugetul local, ba mărturisesc că m-ar chiar tenta, dar cu condiţia să nu ne mai livreze falşi experţi în Relaţii Internaţionale ori cohorte de teologi. Brutal spus, am putea dicta muzica dacă vom plăti lăutarii? Dezbateţi!
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.