Şpagă sau cacealma?

Procurorii DNA Oradea nu au reuşit să convingă instanţele de judecată că Gabriel Sălăjan, un lichidator judiciar pe care l-au arestat în 2007 şi l-au trimis în judecată pentru luare de mită, este cu adevărat vinovat. Asta deşi inculpatul fusese "prins" în flagrant cu şpaga sub masă.

După trei ani de expertize şi audieri, judecătorii au decis că fapta ce i se imputa lichidatorului nu există. Adevăratul vinovat era, de fapt, complicele său, Nicolae Gherman, un fost funcţionar al Primăriei Oradea, trimis şi el în judecată, pe care magistraţii l-au condamnat, însă, doar cu suspendare!

Fermă cu probleme

În urmă cu trei ani, BIHOREANUL relata povestea flagrantului organizat de procurorii anticorupţie pentru prinderea lichidatorului judiciar Gabriel Sălăjan, fiul unui funcţionar din Administraţia Financiară, şi a presupusului său complice, Nicolae Gherman, funcţionar la Direcţia Economică a Primăriei, reclamaţi pentru luare de mită.

Cazul viza vânzarea activelor fostei ferme pomicole de stat Horticola Biharia, aflată în lichidare judiciară şi vânată de fosta administratoare Floare Petricaş şi de Gherman. Firma era una cu probleme. Arhiva fusese incendiată, motiv pentru care, până la reconstituirea documentelor, lichidatorul a amânat în mai multe rânduri organizarea unei licitaţii, motiv pentru care Gherman şi Petricaş au încercat să grăbească procedura. Întâi apelând la tatăl lichidatorului, apoi direct la acesta. "Gherman a venit de mai multe ori să-mi ofere bani ca să scot ferma la vânzare, dar l-am refuzat", povesteşte acum Sălăjan.

Scenariu pentru şpagă

La sfârşitul lunii decembrie 2006, lichidatorul părea să se fi înmuiat. Gherman s-a înfăţişat la administratoarea Horticola şi i-a comunicat că Sălăjan ceruse 10.000 euro pentru a scoate activele la vânzare, iar femeia a fost imediat de acord să adune banii pentru şpagă. După Revelion, însă, Gherman a venit cu o nouă variantă: preţul cerut de lichidator ar fi fost, de fapt, 60.000 lei, din care 20.000 urma să "cotizeze" el, iar restul de 40.000 femeia. Supărată, Petricaş s-a dus la DNA, iar procurorii au pregătit o acţiune pentru a prinde şpăgarul în flagrant, în timpul licitaţiei care urma să aibă loc în seara de 26 ianuarie.

În acea zi, anchetatorii i-au montat femeii aparatură de înregistrare şi, astfel "dotată", Petricaş s-a înfiinţat, înainte de a merge la locul licitaţiei, adică la cabinetul lichidatorului din strada Iosif Vulcan, la Primăria Oradea, chemată de Gherman pentru a-i prezenta scenariul. Conform înţelegerii cu lichidatorul, licitaţia urma să fie una de formă, iar contracandidatul unul "de paie", adus de el, în persoana fostului consilier local ţărănist Gheorghe Roşu. În acest fel, procedura ar fi fost completă, nu ar fi trebuit amânată, iar "prietenul" ar fi asigurat menţinerea preţului de vânzare la cel de pornire. Imediat după licitaţie şi întocmirea actelor, el urma să ia banii de la femeie şi, punând şi partea sa, să-i dea unei persoane de legătură, care aştepta într-un taxi, lângă Agenţia de Voiaj CFR. În acest fel, erau la adăpost şi ei şi lichidatorul, că nu puneau mâna pe bani.

Şpagă la lampă

La locul licitaţiei, la început, lucrurile au decurs conform planului. Când Petricaş a ajuns, Gherman şi Roşu erau deja acolo. Însă în loc de strigare, în timp ce Sălăjan stătea într-o încăpere alăturată, Gherman îi dicta uneia dintre angajatele cabinetului datele pentru întocmirea facturilor şi a procesului-verbal al licitaţiei.

La un moment dat, Petricaş a fost chemată de Gherman în camera în care se afla lichidatorul şi unde becul era stins, încăperea fiind luminată doar de o veioză. I-a cerut femeii geanta, pentru a scoate punga cu bani pregătită, după care aceasta s-a retras. Gherman a ieşit, la scurt timp şi a dat să plece, fiind însă întors din drum de procurorii DNA, între timp intraţi în cabinetul lichidatorului.

În timpul percheziţiei, oamenii legii au găsit la Gherman două bileţele. Pe unul scria "nu-i omul de legătură la care dăm banii, e în Ungaria", iar pe celălalt "0765-473.073 nr. telefon contact - taxi în parcare". Lângă scaunul pe care stătea bărbatul, aruncată sub un birou, era punga cu bani, în care însă se găseau doar 45.000 lei. Luat la întrebări, Gherman a negat că ar şti ceva de bileţele şi de bani. Iar lichidatorul Sălăjan era năucit, părând a nu şti nici el ce se întâmplă...

Graba strică ancheta

Ulterior, Gherman a revenit asupra declaraţiilor, chiar de mai multe ori. La o zi după flagrant a declarat procurorilor că ideea şpăguirii lichidatorului i-a aparţinut lui Petricaş, care voia să grăbească organizarea licitaţiei, pentru ca în faţa judecătorilor chemaţi să soluţioneze cererea de arestare pe numele lui, să declare că Sălăjan a pretins banii denunţătoarei, care doar i-ar fi povestit şi lui despre înţelegerea făcută de ea cu lichidatorul.

Sălăjan a negat constant că ar fi cerut vreun ban ori că ar fi avut de-a face cu punga descoperită în cabinetul lui. Procurorii nu au ţinut, însă, cont de declaraţiile sale. Denunţul făcut împotriva lui de Petricaş, licitaţia regizată cu contracandidatul "fantomă", înregistrările ce atestau scenariul licitaţiei precum şi predarea pungii către Gherman, banii găsiţi în sediul firmei lichidatorului - toate au atârnat greu atât la arestarea lui Sălăjan cât şi ulterior, la trimiterea în judecată, după numai 10 zile de la flagrant. Pentru luare de mită, iar în ce-l priveşte pe Gherman, pentru complicitate la luare de mită.

Şpaga e ţeapă

Audierile făcute de judecători au conturat o cu totul altă stare de fapt decât cea din rechizitoriul DNA. Şi anume că lichidatorul ar fi fost nevinovat. "Din probe nu rezultă că inculpatul Sălăjan ar fi pretins sau primit vreo sumă de bani ca mită", se arată în sentinţa Tribunalului Bihor, dată pe 19 aprilie 2009, prin care lichidatorul a fost achitat, pentru inexistenţa faptelor. Sentinţa a fost menţinută atât de Curtea de Apel Oradea, cât şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care s-a pronunţat pe 15 decembrie anul trecut.

În opinia magistraţilor, întreaga poveste a fost regizată de Gherman, care era interesat de cumpărarea unor spaţii ale fermei dar, spun judecătorii, a încercat şi să o escrocheze pe fosta administratoare a Horticola, Petricaş. "Că inculpatul a fost interesat să intre în posesia banilor daţi de Petricaş Floare o dovedeşte flagrantul. Deşi lichidatorul  era de faţă, iar denunţătoarea putea să-i dea personal banii, Gherman a preluat pachetul cu bani, iar ulterior i-a pus într-un loc unde inculpatul Sălăjan Gabriel nu avea cum să-i vadă. Mai mult, Gherman Nicolae nu a alăturat nici suma pe care trebuia să o dea şi el, respectiv cei 15.000 lei", se specifică în sentinţă.

Iertat pentru sinceritate... parţială

Persoana de legătură care trebuia să preia şpaga de la Gherman nu a fost identificată, deoarece acesta a pretins că n-o cunoaşte, iar numărul de telefon, aferent unei cartele pre-pay, nu fusese folosit, astfel că nu putea fi găsit proprietarul.

În final, judecătorii i-au schimbat lui Gherman încadrarea iniţială, de complicitate la luare de mită, în cea de complicitate la dare de mită. L-au condamnat însă cu duhul blândeţii, la 2 ani de închisoare cu suspendare deşi, în mod normal, pentru o astfel de faptă legea prevede închisoare cu executare între 3 şi 15 ani. Judecătorii au avut însă în vedere şi "circumstanţe atenuante", unele ciudate: "Prejudiciul a fost recuperat prin restituirea banilor, iar inculpatul este fără antecedente şi a avut un comportament parţial sincer în instanţă".

Acum, lichidatorul Gabriel Sălăjan se gândeşte să ceară daune morale. "Am fost arestat 71 de zile, după care, timp de trei ani, am avut interdicţie de a părăsi ţara. În plus, mi s-a suspendat şi dreptul de a profesa pe timpul procesului", argumentează bărbatul, care încă nu a stabilit valoarea sumei pe care o va pretinde statului pentru nedreptatea suferită. Şi pe care, evident, nu o vor plăti adevăraţii vinovaţi, ci tot contribuabilul de rând...

În timpul procesului, judecătorii au criticat unele greşeli ale procurorilor DNA Oradea, care nu au cules amprentele de pe punga cu bani şi nici nu au păstrat-o ca probă, ci au predat-o, a doua zi după flagrant, denunţătoarei, odată cu banii. Punga a fost recuperată abia după un an, când nu mai folosea la nimic. Cum era de aşteptat, rezultatul prelevării amprentelor a fost, ulterior, "neconcludent", la fel ca expertizarea DVD-urilor cu înregistrările flagrantului, care s-au dovedit a fi duplicate, nu originale, având "modificări, ştersături, înregistrări din momente diferite, cu mai multe tipuri de aparatură şi nedatate". Iar originalele nu s-au mai găsit...