Şobolanii din siloz: Şeful Comcereal Bihor a făcut dispărută rezerva de grâu a statului, dar scapă nesancționat 

Au trecut 11 ani de când fostul administrator al Comcereal Bihor, Petru Ţiţ Andreescu, era ridicat de poliţiştii Serviciului de Investigare a Infracţiunilor Economice pentru o acuzaţie extrem de gravă. În cârdăşie cu trei colegi, bărbatul era acuzat că a făcut dispărute 5.000 tone de grâu din rezerva statului şi că a compromis alte peste 5.000 de tone, provocând o pagubă de peste 3 milioane de euro. 

Trimis în judecată în 2016, pentru delapidare, înşelăciune, fals în înscrisuri și neglijenţă în serviciu, dosarul nu a fost soluţionat nici până în ziua de azi, după aproape 8 ani! Timp în care răspunderea penală pentru infracţiunile imputate s-a prescris...

Păzitorii statului

Petru Ţiţ Andreescu este acţionar principal şi administratorul Comcereal SA Bihor, care e acum în procedură de faliment. Societatea este, de fapt, fosta Întreprindere de Valorificare a Cerealelor şi Plantelor Tehnice Bihor, devenită după 1989 Regia Autonomă Romcereal RA Bucureşti - Sucursala Bihor, iar din 1996 societate pe acţiuni. 

În 2000, firma a pus „mâna” pe un contract bănos. Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale (ANRSPS) i-a încredinţat păstrarea a 38.000 tone grâu din aşa-numita rezervă de siguranţă a statului pentru protecţia populaţiei şi a economiei în caz de calamitate ori război. Stocul a fost constituit în perioada 2000-2007, Comcereal Bihor încasând lunar 150.000 lei pentru depozitare şi întreţinere în trei baze de recepţie: Marghita, Tinca şi Batăr.

Un contract sigur şi bănos, de care Ţiţ Andreescu a profitat din plin căci, în loc să supravegheze rezerva statului, a făcut-o dispărută...

Atenţie, se fură!

Cazul a ajuns în ancheta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care a descoperit că, în perioada 2000-2012, din silozurile Comcereal grâul a fost furat sistematic. Paguba era enormă, de peste 3 milioane euro: peste 5.000 tone de grâu au fost lăsate să se distrugă în Batăr şi Tinca, iar alte 5.000 tone, adică aproape 250 de TIR-uri, au dispărut din Baza Marghita. 

Grâul fusese transportat pe ascuns la diverse firme şi la o moară, fiind vândut la negru, au descoperit anchetatorii, care bănuiau că Ţiţ Andreescu a vrut s-o facă pe negustorul: a vândut la preţ bun grâul rezervă de stat, care era de calitate superioară, şi voia să „acopere” gaura cumpărând, în loc, grâu de calitate proastă. Doar că a tot amânat, preţul cerealelor a tot crescut şi n-a mai putut înlocui partea furată...

Ca şi cum nu ar fi fost destul, administratorul a încercat să „ciupească” şi la chiria pe care statul i-o plătea pentru păstrarea cerealelor. Folosindu-se de acte false, şeful Comcereal Bihor a declarat dimensiuni mai mari decât cele reale ale spaţiilor de depozitare din Baza Marghita, o şmecherie prin care firma sa a încasat în plus 1,7 milioane lei în cei 12 ani de derulare a contractului cu Rezervele Statului.

„Boieri” la judecată

În timpul cercetărilor, care au început în 2013, anchetatorii i-au reţinut pentru 24 ore pe Petru Ţiţ Andreescu, pe Maria Tătar, şefa Bazei Marghita, de unde dispăruse grâul, şi pe doi ingineri, Kiraly Iosif și Leonica Furtos, implicaţi în măsluirea documentaţiilor privind mărimea spaţiilor de depozitare. 

Trei ani mai târziu, în 2016, au fost trimişi în judecată cu toții, iar proprietăţile Comcereal Bihor, ale lui Ţiţ Andreescu şi ale Mariei Tătar au fost puse sub sechestru. Averea directorului nu era deloc de lepădat, căci în timp ce s-a aflat la cârma Comcereal Bihor, Petru Ţiţ Andreescu a devenit un adevărat boier, cumpărând peste 200 de proprietăţi - terenuri şi clădiri, după cum reiese din actele de la dosar, studiate de BIHOREANUL. 

Vinovaţi: anchetatorii

Procesul furtului din rezerva statului nu s-a terminat nici în ziua de azi, deşi de la primele dezbateri au trecut aproape 8 ani, timp în care unul dintre inculpaţi - şefa Bazei Marghita, Maria Tătar - a şi murit. Judecata a început pe 3 martie 2017 la Tribunalul Bihor, unde dosarul a rămas până pe 2 februarie 2023, adică vreme de 6 ani, dintre care timp de un an s-a amânat de la o lună la alta doar pentru pronunţarea verdictului!

Sentința pronunţată de judecătoarea Georgeta Ciungan și întinsă pe mai mult de 540 pagini i-a scăpat de răspundere penală pe inculpaţi, ba pentru că nu există suficiente probe că au săvârşit faptele, ba pentru că, între timp, în cei 6 ani scurşi de la debutul dezbaterilor, a intervenit prescripţia. 

Cine e vinovat? Evident, nu instanţa unde s-a tergiversat procesul, ci procurorii, care ar fi greşit încadrarea juridică a faptelor şi au făcut o anchetă incompletă, căci nu au administrat dovezi, nici măcar tangenţial cu privire la veniturile inculpaţilor, pentru a vedea dacă le pot justifica şi nici „pentru identificarea societăţilor comerciale unde s-ar fi valorificat grâul”.

„Aceste probe nu a mai fost posibil a fi administrate în cursul judecăţii, dată fiind perioada extrem de lungă de la momentele consumării faptei de delapidare. În schimb, acuzarea ar fi avut această posibilitate, dat fiind momentul de debut al anchetei penale, mai apropiat de data faptei şi de resursele de care beneficiază, infinit mai ridicate decât cele de care dispune instanţa”, scrie în sentință. 

Vină împărţită

În opinia judecătoarei, dacă nu sunt dovediţi, făptaşii nici nu pot fi puşi la plată, aşa că a respins și cererea reprezentanţilor statului ca inculpații să achite paguba creată prin dispariţia grâului din silozul Marghita. 

Cât despre surplusul ilegal de chirie şi prejudiciul cauzat statului de distrugerea grâului în silozurile din Batăr şi Tinca, instanța a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă a statului, prin ANRSPS. Pe româneşte, după peste 6 ani de judecată, statul trebuie să pornească alt proces ca să-şi recupereze paguba. 

În aşteptare

Judecătoarea n-a lăsat nesancţionată nici lipsa de interes cu care reprezentanţii ANRSPS au supravegheat grâul statului, reproşându-le că inspectorii o făceau „pe genunchi”, din birou. „Normele interne aveau rolul de a asigura îndeplinirea obligaţiilor, dat fiind obiectul, în speţă conservarea grâului rezervă de stat, de importanţă strategică pentru statul român şi pentru cetăţenii acestei ţări”, a atras atenţia judecătoarea, arătând că la silozurile din Bihor s-au făcut doar verificări formale de către reprezentanţii ANRSPS care, astfel, au fost părtaşi la nereguli. 

Cum era de aşteptat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a considerat că reproşurile nu sunt întemeiate, ca atare a atacat soluţia. Dezbaterile s-au reluat în martie 2023 la Curtea de Apel Oradea, de către completul de judecători, format din Ovidiu Musta şi Nicolae Todoruţ care au intrat astă-toamnă în deliberări. Dar acolo au și rămas, amânând de nu mai puțin de 15 ori pronunţarea unui verdict final, ultima oară chiar în urmă cu două săptămâni. Dacă povestea tot e veche de un deceniu și făptaşii nu răspund penal, de ce s-ar mai grăbi și judecătorii?

ALŢII FAC PUŞCĂRIE
Hoţul din Sălaj, în control în Bihor

În timp ce hambarele Comcereal erau devastate de hoţi şi rozătoare, inspectorii Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat raportau la Bucureşti că grâul era păstrat „în parametri corespunzători”. 

Anchetatorii au stabilit că rapoartele de inventar se întocmeau „din pix”, fără o verificare în teren, iar analizele de calitate nu se făceau la un laborator independent, ci tot la sediul Comcereal. Cu toate acestea, făptaşii n-au fost traşi la răspundere, ancheta privind neglijenţa funcţionarilor fiind clasată, după cum se arată şi în hotărârea Tribunalului Bihor.

Unul dintre semnatarii rapoartelor a fost sălăjeanul Viorel Teglaş, expert şi gestionar al stocurilor de materiale de la Unitatea Teritorială 95 Var a ANRSPS, cu sediul în Jibou (judeţul Sălaj), care a fost încarcerat, dar pentru o altă ispravă. În 2015 a fost condamnat definitiv la 10 ani şi 6 luni de închisoare pentru fapte similare celor de care este acuzat Ţiţ, fiind prins că vânduse 372 tone de cupru din rezerva de stat, în valoare de 10,9 milioane lei, pagubă pe care instanţele de judecată i-au imputat-o integral.