Sătul de oameni de treabă

De câte ori nu aţi auzit despre unul sau altul că-i "prost, dar cuminte", "lichea, dar simpatic", "leneş, dar haios", "incapabil, dar de gaşcă", "hoţ, dar de treabă"? E plină ţara de ei.

De-o vreme, în jurul nostru se întâmplă o mulţime de lucruri aparent inexplicabile. Garda de Mediu amendează Primăria pentru tăierea câtorva stejari ce nu-şi aveau locul în piaţa publică centrală a oraşului, dar trece cu vederea defrişările unor munţi întregi.

Agenţia pentru Protecţia Mediului şi Sanepidul, lipsite de instrumentar şi de organ pentru a simţi duhoarea porcească împrăştiată asupra unei jumătăţi de oraş, aprobă funcţionarea unei ferme de profil şi mai mari, aproape lipită de casele oamenilor, ce-i drept în Zona Metropolitană.

Şeful CAS Bihor dă din umeri, că nu avea cum să controleze legalitatea a mii de reţete prin care asiguraţii au fost spoliaţi de 700.000 euro, susţinând totodată că nu avea cum să evite verificarea la sânge a unui spital care raportase eronat denumirea unor boabe de 9 lei.

Şeful Şcoalelor se zbate în caraghioasa postură de picat la examenul pentru ocuparea funcţiei, dar îi dojeneşte doct pe elevii nepregătiţi.

În exercitarea funcţiunii m-am intersectat cu cei mai sus pomeniţi. Îi ştiu suficient cât să pot zice, poate prea naiv, că nu mi se pare vreunul bandit veros, şpăgar incurabil, corupt până în străfunduri. Dar despre niciunul nu cred că merită să ocupe scaunele în care se află. Din docilitate faţă de partid, din teama de a nu intra în cine ştie ce conflicte, din lene, din lipsa ambiţiei profesionale ori pornirilor legaliste, niciunul nu poate spune cu mâna pe inimă că îşi face datoria ca la carte. Niciunul nu poate spune că s-a opus unor nedreptăţi, că a încercat să le repare, că s-a zbătut pentru normalizarea unor reglementări absurde. Niciunul n-a evadat din sistemele anchilozate strigând "Ajunge!".

Deşi pare că i-a atins doar pe înalţii funcţionari, pe politruci, acest tip de comoditate-mediocritate e boală naţională. Noi toţi apreciem tipii de treabă, fără să ne punem problema, la propriu, dacă respectivii chiar îşi fac treaba. Ne place Zorro doar la cinema, dar nu-l vrem în viaţa reală. Îi detestăm, chiar, pe cei care încearcă, jos sau sus, să-şi facă treaba. Parcagiul care ne amendează pentru lipsa tichetului, poliţistul care ne arde câteva puncte de penalizare pentru viteza prea mare, administratorul de asociaţie care ne pretinde să punem reciclabilele în tomberoanele cu capace galbene - toţi ne sunt nesuferiţi.

Aşteptăm ca primarii şi miniştrii să fie cumsecade, disponibili, înţelegători, dar nu ne mai trece prin cap că ideal ar fi să fie, pur şi simplu, eficienţi. Mi-e dor de nişte conducători antipatici, dar care să-şi facă treaba. Nu să ne compătimească în audienţe inutile, nu să rezoneze cu noi la televizor, nu să ne dea mititei şi bere, ci doar atât: exemple de eficacitate.